16 June 2006

Gelu Tofan si-a lasat afacerea cu anvelope in pana (Capital)

Gelu Tofan, romanul care a construit cel mai mare holding privat din domeniul productiei de anvelope, a inchis portile Danubiana, ultima fabrica pe care o mai controla, pentru a se lansa in afaceri imobiliare.

Adresa de internet www.tofan.ro este in reconstructie. Suntem anuntati ca va fi lansata in curand, dar ca acum se lucreaza. Primul om de afaceri care a avut in mana o intreaga industrie in Romania postrevolutionara a intrat intr-o criza de lichiditati care ar putea sa-l coste scump, poate chiar sa-l scoata din afaceri. In anii ‘90 a fost unul dintre cei mai respectati oameni de afaceri romani. Amabil si binefacator al societatii romanesti, Gelu Tofan reusise sa transforme in realitate visul de marire al unui tanar venit la Bucuresti din Moldova. Revista Capital l-a premiat, de altfel, ca fiind antreprenorul anului. Acum, parasit de colaboratorii apropiati si tradat de un fost partener care l-a lasat fara jumatate din avere, Gelu Tofan a pus lacat afacerii care l-a facut celebru: productia si comertul cu anvelope. “In orice afacere, din cand in cand, apar probleme. Eu mi-am propus sa restructurez din temelii grupul pe care il conduc. Asa ca am inceput prin a inchide, pentru un an de zile, fabrica de anvelope Danubiana”, sustine Tofan. Danubiana pierdea 500.000 de dolari pe luna, si acumulase, deja, datorii de peste 12 milioane de dolari la banci si furnizori.

In 2001, grupul francez Michelin a preluat de la Gelu Tofan si grupul financiar Nomura 88% din capitalul social al Victoria Prahova, 99% din actiunile Silvania Zalau si 100% din actiunile Tofan Recap. O afacere de 92 de milioane de dolari, care i-a adus domnului Tofan in buzunar cateva milioane de dolari bune. La fel si celorlalti actionari, care au castigat in jur de jumatate de milion de dolari fiecare. Tofan anunta, la acel moment, ca va continua sa ramana in afacerile cu anvelope prin Rotras Drobeta-Turnu Severin, cel mai mare producator de anvelope gigant din Romania, si Danubiana, producatorul de anvelope pentru tractoare si alte vehicule industriale. Numai ca, un an mai tarziu, afacerile evaluate de Tofan la 70 de milioane de dolari, adica Tofan Trans si Rotras, i-au fost “preluate” de fostul partener stefan Radulescu. Un amplu razboi a izbucnit intre cei doi, iar Gelu Tofan a sfarsit prin a fi si batut si cu banii luati. Cel putin pana in acest moment. Visul de marire a devenit o poveste dramatica a decaderii, pe care Tofan o pune pe seama increderii in oameni. “Am acordat credit imens de incredere unor oameni care m-au tradat. Radulescu si-a pregatit minutios planul de furt. Practic, cea mai mare greseala a vietii mele a fost aceea prin care i-am acordat putere deplina la Tofan Trans”, spune Tofan. Dupa ce a vandut si sama, reteaua de service auto pentru anvelope, Tofan a avut mai multe incercari de redresare a afacerii de la Danubiana. Angajarea lui Guido Castelluicio, un manager italian, nu a rezolvat deloc problemele. Asa ca, pus in fata faptului implinit, omul de afaceri a decis sa puna in aplicare un plan de criza. Plan menit a salva macar o parte din imperiul pe care inca il mai controleaza. Tofan se gandeste la industria care in ultimii ani a generat cele mai mari profituri, afacerile imobiliare. Planul sau de criza presupune transformarea a 160 de hectare de teren, pe care le detine in zona Popesti-Leordeni, intr-un amplu complex industrial si rezidential. Mai precis, pe 35 de hectare are de gand sa construiasca 480 de case, iar pe 45, un parc industrial. Vedeta acestui parc ar urma sa fie un centru logistic destinat containerelor de marfuri. Acestea ar urma sa fie preluate din portul Oltenita sau pe calea ferata, care are cap de linie chiar in curtea Danubiana. “In urma cu un an si jumatate, pretul terenului din aceasta zona era de opt dolari. Acum se vinde cu 35 de euro fara TVA”, spune Tofan. Asa ca, inarmat cu un plan de afaceri, asteapta ca fondurile de investitii sa-l contacteze. “Sunt discutii cu mai multi investitori pentru a specula strategic extraordinara pozitie pe care Danubiana o are pe linia de centura a Capitalei”, explica Tofan. El promite ca tot profitul pe care il va obtine din aceste afaceri urmeaza sa fie investit pentru redeschiderea Danubiana. “Schimbarea parcului agricol prin impunerea utilajelor din import ne obliga sa investim cel putin sapte milioane de euro in retehnologizare. Noi ne-am propus ca, in cel mult un an de zile, sa finalizam aceasta restructurare”, sustine omul de afaceri.

Negocierile cu o firma americana si una din India ar putea sa-i aduca o raza de soare unui roman obisnuit sa aiba toata lumea la picioare. Ramane de vazut.

1.250.000 de metri patrat
la marginea Capitalei, pe care Gelu Tofan ii are la dispozitie pentru a incerca sa se intoarca in afacerile de anvergura. El trebuie sa rezolve problema finantarii

Increderea m-a tras In jos
“Am acordat credit imens de incredere unor oameni care m-au tradat. Aceasta cred ca este principala problema de management pe care o trec la capitolul asa nu se face.”

Gelu Tofan

Marire si decadere
1,7 milioane de anvelope au exportat in 2000 fabricile aflate in proprietatea lui Gelu Tofan. Grupul care ii poarta numele s-a numarat, de altfel, in acel an printre primii producatori la nivel mondial.

100 milioane de euro a fost cifra de afaceri pe care a inregistrat-o grupul Tofan in anul 2003. Suma coincide cu valoarea investitiile facute de catre japonezii de la Nomura in afacerile romanesti cu anvelope.

70 milioane de euro este evaluarea lui Gelu Tofan pentru afacerile pe care le-a pierdut in razboiul cu stefan Radulescu.

92 milioane de dolari a platit grupul Michelin pe fabricile pe care le-a preluat de la Tofan si grupul Nomura.

300.000 de gaste a intentionat Gelu Tofan sa creasca in satul natal din Moldova. Afacere pe care a abandonat-o ulterior.

583,6 si respectiv 715,42 lei vechi a fost valoarea dividendului acordat de Danubiana in 1999 si 2000.

160 hectare de teren este zona industriala Danubiana pe care Tofan incearca sa recladeasca afacerile.

7 milioane de euro este nivelul investitiei pe care antreprenorul trebuie sa o faca la Danubiana.

Articol de Dragos Nedelcu

10 June 2006

Snagov - Manastirea lacustra (Romania Libera)

Snagov - Manastirea lacustra
Acasa la Vlad Tepes

Insula avea peste patru hectare. Acum, din cauza ploilor si a apelor care au muscat din mal, nu mai are nici trei jumate. In afara de biserica, clopotnita, un paraclis, o statuie oribila si doua case cu acareturile aferente, nu mai exista nici o constructie. Mai sunt cateva animale si o poiata cu oratanii. Oficial, "asezarea", atestata documentar inca din secolul al XIV-lea, are un singur locuitor: un popa. Neoficial, mai are unul, temporar: un argat care face si pe clopotarul. Numele ei este Sfanta Manastire Snagov "Vlad Tepes", cu hramul "Intrarea Maicii Domnului in Biserica". Este locul in care se spune ca se odihneste cel indeobste cunoscut sub numele de Vlad Dracul sau, mai simplu, Dracula.

Recensamant de manastire

Nea Dumitru Sulugiuc are 47 de ani si e din Andrieseni, judetul Iasi. De zece luni il sprijina pe staretul, de doar 39 de ani, Varahiil Banateanul, la gospodarirea manastirii. Ii cam place sa traga la masea, da' il tine parintele din scurt. "Sunt multumit. Imi da casa, masa si doua milioane pe luna", zice nea Dumitru. Cat e ziua de lunga raneste la grajdul vitelor, da de mancare la pasari, tunde iarba, face pe barcagiul pe o lotca veche cu vaslele rupte si, cand e slujba, trage clopotele de la biserica. Are companie selecta. O haita de catei peste care tartore este dulaul Pufi. O vaca - Fulga, si vitica ei - Milka. Un tap, pe nume Max, si haremul lui de doua capre botezate Steluta si Tilica, impreuna cu un ied inca fara nume. Patru oi, vreo suta si ceva de gaini si rate, si o familie de iepuri cu opt pui intregesc parcul zoo de pe insula. In singuraticul si straniul habitat traiesc cu totii, oameni si animale, intr-o simbioza aproape perfecta.

Opt ore rugaciune, opt munca si opt odihna

Linistea ecosistemului insular e tulburata din cand in cand de barcile si iahturile potentatilor care si-au facut vile pe malurile lacului. "Io le zic cosciuge plutitoare", zice nea Dumitru, aratand cu mana catre o salupa ce da ocol insulei. "Mai deunazi era una in curu' gol intr-o barca. Se schimba, nu-s' ce facea! Da' n-am io timp sa ma uit pe lac...". Nu-i prea plac vecinii. Mai ales cei din vestul insulei, de langa debarcader: "Toata mizeria o arunca acolo langa ponton. Mai mare rusinea. Vin strainii si ne facem de ras. Noi avem o groapa de gunoi tocma-n fundu' insulei (n.r. - vest) si cand se umple ii dam foc". In rest, turistii vin doar vara. Iarna se intampla sa ramana izolati cu saptamanile. Gheata e prea subtire sa mergi pe ea, iar cu barca nu se poate. Aveau si un televizor, dar, spune parintele Varahiil, s-a stricat, asa ca acum doar radioul mai anima atmosfera. Incalzirea e pe lemne, iar curentul vine pe cablu subacvatic. S-a intamplat odata, prin 2004, de-a ramas popa fara curent vreo doua luni. Noroc ca venise primavara. "Oricum - adauga staretul - noi traim opt ore in rugaciune, opt la munca si opt la odihna."

Insula lui Dracula

Privita de pe mal, prin aburii diminetii, insula Snagov, de pe lacul omonim, iti apare ca un liman incarcat de istorie si mister. Dintre copaci se itesc stinghere turla manastirii si clopotnita de pe vremea lui Mircea cel Batran. Aceasta, daca faci abstractie de gunoaiele si mirosul dejectiilor ce te insotesc pe drumeagul abrupt care duce la un debarcader subred. Aparent, pe bucata de pamant inconjurata de apele lacului Snagov nu mai exista nicio constructie. Pare nelocuita. Vraja se spulbera repede cand esti inconjurat de vreo cinci-sase tuciurii care se ofera, pentru o suta de mii de lei de persoana, sa te plimbe dus-intors, cu o luntre prapadita, pana la insula ce gazduieste manastirea. Evident, fara bilet. Daca te tocmesti, accepta si cincizeci. Cu strainii sunt mai snapani, ii jecmanesc pe fata. "Sunt niste banditi", se plange preotul-calugar Varahiil Banateanul, staretul manastirii, "noi avem venituri proprii doar patru luni pe an, vara, cand mai avem vizitatori. Daca omul da o gramada de bani la barcagiii astia, nu mai lasa nimic pentru sfanta biserica. Odata, cand am incercat sa le vorbesc, m-au scuipat pe fata".

Prioritatile staretului Varahiil

"Tineretul nu mai are inclinare catre manastire. Nu mai vor tinerii sa asculte de cel mai mare si sa fie sarac de bunavoie", constata cu amaraciune staretul Varahiil. De-aia e si singur, fara alti calugari. Au mai venit unii, au stat cate o zi-doua, au vazut ca privatiunile si servitutile sunt prea mari, asa ca au dat bir cu fugitii. Manastirea produce doar opt luni pe an. Venit are din lumanari, vederi, brosuri, iconite, cruciulite, un CD cu istoricul manastirii si taxa de monument istoric. Cam de pe la Pasti incepe sa mearga treaba. Anul asta, a vazut toata lumea la televizor, au venit cu iahtul la manastire Irinel Columbeanu cu iubita lui Monica Gabor si Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale. Au luat lumina si au plecat imediat. Parintele nu vrea sa comenteze. Pe afaceristul Gelu Tofan il pomeneste insa: "Ma mai ajuta domnu' Tofan. Aduce p-aci ministri si ne mai deschide si niste usi. D-aia i-am zis "Nasu' manastirii"". In ultima vreme, parintele s-a zbatut sa incheie un protocol de un milion de euro pentru indiguire si imprejmuirea malurilor insulei. Sa n-o mai sape apa. Iar in plan mai are, in ordinea prioritatilor, finalizarea restaurarii picturilor din anul 1563 si din secolul XIX; construirea unei pasarele, ridicarea unei cladiri care sa cuprinda zece chilii, o bucatarie si o sala de mese, basca acareturile aferente si refacerea stravechiului tunel ce lega insula de mal. In total, socoteste-n barba guralivul staret, ar fi vorba de vreo 4,6 milioane de euro si opt miliarde de lei. Are ambitie tanarul parintel.

Morminte de pasoptisti si broaste blestemate la tacere

Odata debarcat pe partea de vest a insulei, dupa o "croaziera" lacustra de vreo 250 de metri, te intampina pe mana dreapta o cruce de lemn, inalta cat un stat de om, care troneaza pe un musuroi de pamant lung de vreo opt metri, lat de patru si inalt de unu. Este mormantul a 54 de pasoptisti, care au fost inecati in lac si apoi ingropati aici intr-o groapa comuna. Fusesera inchisi in inchisoarea politica de pe insula ce a functionat, in paralel cu manastirea, timp de cateva secole. Pana in 1856, cand a fost transformata in scoala de reeducare pentru tineret. Un alt debarcader, mai mare si cu apa mai adanca, se gaseste pe latura sudica. Acolo vine in weekend vaporasul cu turisti de la Snagov Parc. Apoi, iti ies in fata clopotnita si, cativa metri mai incolo, biserica. Sfantul lacas este urmasul unei alte asezari monahale, care a existat pe insula inca din secolul XI, dar care, fiind din lemn, a ars. Abia in 1453, Vladislav al II-lea zideste un paraclis ale carui usi imparatesti se afla acum la Muzeul de Arta. Trei ani mai tarziu, Vlad Tepes ridica un zid de aparare, un pod, o inchisoare pentru tradatori si talhari si sapa un tunel care incepea din dreptul clopotnitei si iesea vizavi, pe mal, cam pe unde se afla acum fostul palat al lui Ceausescu. In biserica, in fata altarului, se odihneste Vlad Tepes. Vin strainii si se uita ca la altceva, cu ochii mariti, la mormantul zidit in pardoseala bisericii. Nu zabovesc prea mult prin preajma locului de veci. Mitul lui Dracula ii sperie, in ciuda asigurarilor date cum ca Voda Tepes n-a fost un vampir. Isi fac cruce, fac repede o poza si se grabesc spre iesire. Manastirea s-a afirmat ca un centru panortodox in timpul staretiei Sfantului Antim Ivireanul, care, spune legenda, a blestemat broastele sa nu mai oracaie pe langa insula. Si asta cam asa e. De jur-imprejur nu se mai aude nici macar un "oac".

Cu galeata chinezeasca la fantana lui Vlad Tepes

In spatele bisericii se afla o fantana sapata in 1456, pe vremea lui Tepes Voda. Are marginile din piatra gaurita cu dalta. Distractia e ca apa, buna de baut, desi un pic salcie, e scoasa cu o galeata chinezeasca din tabla de inox. Mai departe, spre est, se vad prin iarba ramasitele temutei inchisori. Peste ruine isi fac veacul acum cateva capre. La dreapta, gasesti imediat singura buda de pe insula. In afara de cea din casa staretului, pe care o gasesti pe stanga cum te-ai coborat din barca. Si tot in stanga, dar pe malul de nord al insulei, e o statuie infatisand o maicuta cu un copil in brate. "Pe langa faptul ca-i urata, mai sta si cu spatele la biserica", spune parintele Varahiil Banateanul. Jos, pe partea din spate a statuii, se afla o inscriptie: "Patriciu - '99".
Ultimele doua constructii de pe insula sunt pe malul sudic. Fosta casa a defunctului staret al manastirii, preotul Emilian Poenaru, plecat in lumea celor drepti in 2003, folosita in prezent mai mult ca o casa de oaspeti si un paraclis, cu Hramul Bunavestire, in fata caruia se afla si mormantul sau. O inscriptie aflata deasupra usii de la intrare spune ca paraclisul a fost construit pe cheltuiala fostului staret, insa carcotasii spun ca banii au venit de la o familie de greci. Despre morti, numai de bine.

Un articol de Mihnea-Petru Parvu