17 March 2006

Microregiune chiuretata. Destramarea mitului Tofan (Jurnalul de Botosani si Dorohoi)

botoşăneanul, S.O.V. şi Voiculescu au râvnit la Rafo şi Petrom

În localitatea botoşăneană Todireni, cu câţiva ani în urmă, a fost înfiinţată Microregiunea Todireni. S-a făcut mult tam-tam la vremea respectivă, iar o anumită parte a presei locale i-a ameţit de cap pe localnici cum că viaţa lor viitoare va fi inundată cu miere şi lapte. În ce ne priveşte, ne-am manifestat scepticismul şi am fost acuzaţi că nu lăudăm iniţiativele oamenilor de afaceri botoşăneni, preocupaţi de dezvoltarea judeţului din care au plecat. Constituită la iniţiativa omului de afaceri Gelu Tofan, Microregiunea cuprindea comunele Albeşti, Gorbăneşti, Hlipiceni, Lunca, Suliţa, Truşeşti şi Todireni. Proiectul a avut ca scop declarat dezvoltarea acestei zone lovită de molima sărăciei. Cu doi ani în urmă, Tofan(foto2) anunţase înfiinţarea unei mari ferme de gâşte în localitatea sa de baştină, Todireni. Stăpânul cauciucurilor româneşti estimase că efectivele de gâşte vor ajunge la vreo 300.000 capete. Ba chiar şi cifra de afaceri, pusă pe seama guralivelor înaripate, a fost de 6 milioane de dolari anual. Din speranţele lui Tofan se pare, însă, că au rămas doar… penele. La fel s-a întâmplat şi cu Microregiunea. Localnicii spun că, în cadrul acestui proiect, nu s-a făcut nimic. În mijlocul marii irealizări tronează totuşi o vilă impunătoare care, spun tot localnicii, ar fi trebuit să fie sediul Microregiunii(foto1). Abandonată, dar cochetă în acelaşi timp, vila Tofan de la Todireni mai este vizitată arar de către tatăl afaceristului. Bătrânul are casa vizavi de vila fiului Gelu. O Dacie Nova, cu număr de capitală şi iniţialele familiei Tofan, amorţită lângă vila sediu, pare să nu fi fost scoasă în lume cam de multişor. Bătrânul Tofan ne-a spus că el nu ştie ce afaceri face feciorul. Despre ferma de gâşte tot bătrânul ne-a spus că afacerea a fost chiuretată încă din faza de embrion pentru că ar fi existat nişte probleme, nu ştie nici el de ce natură. Primarul comunei Todireni, Vasile Butnaraşu, a promis câteva date privind soarta proiectului. Am rămas doar cu promisiunea. Nimeni pare să nu-şi mai amintească de proiectul respectiv. „De doi ani eu nu am mai auzit nimic despre această microregiune. Au existat, la început, doar câteva întâlniri, la Todireni, cu musafiri din Ungaria. Au fost şi câţiva primari botoşăneni care au mers în Ungaria. Era vorba despre un fel de schimb de experienţă. Dar atât, altceva nimic nu s-a mai întâmplat” , a declarat Iacob Bejenaru, secretarul primăriei Truşeşti. Gelu Tofan mai are în comuna natală, printre altele, şi o moară. Consătenii spun că nici aceasta nu mai merge. Destrămarea mitului Tofan pare să se simtă şi la nivel naţional, nu doar în plan local. O parte din firmele deţinute de Gelu, în cadrul holdingului Tofan Grup, au căpătat în ultimii ani un trend descendent. Prin firmele sale, Tofan s-a axat preponderent pe producerea, recondiţionarea şi transportul internaţional de cauciucuri. Actualmente Danubiana, una dintre firmele achiziţionate de către Tofan, trece şi ea printr-o serie de convulsii manageriale. Una din cauzele destrămării mitului Tofan pare să fie şi implicarea botoşăneanului într-o serie de afaceri cu iz politic. Mai mult decât atât, se prea poate ca şi asocierea lui Tofan cu personalităţi politice, pe cât de cunoscute pe atât de controversate, să fi contribuit la apariţia simptomelor de boală a concernului Tofan. Puţini localnici ştiu că, în 1999, la prima privatizare a PETROM-ului, interese de achiziţionare a avut şi Tofan. În încercarea de a cumpăra Petrom-ul, Tofan s-a asociat cu Dan Voiculescu şi Sorin Ovidiu Vântu. Reprezentarea intereselor acestui consorţiu a fost asigurată de către Theodor Stolojan. Stolojan a lucrat ca expert financiar la Tofan, dar a fost şi coacţionar la Unipan SA, o altă firmă aparţinând botoşăneanului. Despre intenţia de a prelua Petrom, în asocierea menţionată, ministrul industriilor de atunci, Radu Berceanu, spusese că „era o afacere ciudată” . Din acelaşi consorţiu mai făcea parte şi Asociaţia Salariaţilor din Petrom, condusă de către Liviu Luca, şi el o persoană destul de controversată. La vremea respectivă, Gelu Tofan declarase presei centrale că a semnat un protocol de colaborare cu Voiculescu şi S.O. Vântu pentru că „fiecare era prea mic pentru a participa singur la privatizare” . Despre Tofan încă se mai crede că, prin foşti angajaţi, a încercat să preia şi RAFO Oneşti. Preluarea manageriatului Rafo Oneşti şi a combinatului de cauciuc Carom Oneşti s-a încercat prin fostul deputat Marin Anton. Acesta a fost vicepreşedinte la Tofan Grup şi a fost propulsat în Parlament de către Stolojan. Mai amintim că Gelu Tofan este vicepreşedinte UGIR 1903 de aproape opt ani. În cadrul Alianţei pentru Dezvoltare Economică a României, Tofan a ţinut frâiele decizionale împreună cu Victor Babiuc, botoşănean şi el, preşedinte al CCIR Bucureşti. (Marian MOROŞAN)
http://www.jurnalulbtd.ro/17-Martie-2006-arhivat-820

01 March 2006

Cercetat in libertate. Partenerul lui Gelu Tofan este acuzat de furt de firme (Realitatea TV)

Omul de afaceri Ştefan Rădulescu, acuzat de Gelu Tofan că a preluat ilegal trei dintre societăţile sale, va fi cercetat în stare de libertate. Judecătorii Tribunalului Bucureşti au admis excepţia ridicată de avocaţi şi nu au emis mandat de arestare preventivă pentru acesta.

Rădulescu a făcut plângere penală împotriva procurorului care s-a ocupat de dosarul său, pe care l-a acuzat de şantaj. Omul de afaceri susţine că acesta i-a făcut jocurile lui Gelu Tofan, de la care ar fi primit favoruri importante.

În 2004, Ştefan Rădulescu a mai fost acuzat că a comis mai multe infracţiuni economice, care ar fi adus prejudicii de ordinul miliardelor de lei atât bugetului de stat, cât şi unor firme private. Atunci el a fost arestat preventiv pentru evaziune fiscală, instigare la evaziune fiscală şi folosirea la Autoritatea Vamală de acte falsificate.

Emerging Romania 2006 - By Oxford Business Group


"As noted elsewhere, the dynamism of Renault's automotive investment at Pitesti is driving the car-component industry in Romania. The same can be said of the tyre industry. No less than three world-class tyre producers have, or plan to have, tyre-producing facilities in Romania. For much of the post-communist period, the tyre industry was in local hands, with two tyre plants, Victoria in Floresti and Silvania in Zalau, in the hands of the Tofan Group. Tofan Group is owned by local businessman Gelu Tofan, who privatised both plants and developed a re-treading and distribution business. The business went international in 2001, when French giant Michelin bought both plants in a deal reputed to have cost EUR 64m. Michelin has invested much since, earmarking EUR 50m for investments in the two plants for 2004-2005, and setting up a EUR 25m factory at Zalau for metallic cord - a vital component of tyres. Turnover has risen dramatically, from EUR 99m in 2003 to EUR 140m in 2004, with company officials now predicting EUR 180m in 2005. That is partly down to that cord factory, and partly because Micheling has been riding the crest of Renault's Logan wave. But only partly: much of Michelin's output has been going for export. A EUR 120m greenfield tyre plant in Timisioara built by Michelin's rival, the German firm Continental, is almost entirely export-oriented. Moreover, a third tyre giant, Italy's Pirelli, is building a EUR 110m greenfield of its own for high-performance tyres in Slatina."
Emerging Romania 2006. Oxford Business Group, 2006, p. 162.
ISBN:1902339398