26 February 2004

Cum se castiga $1,000,000 in trei zile (Ziua)

Sursa: http://www.ziua.ro/prt.php?id=140080&data=2004-02-26

Sediul central al firmei SOMACO a fost vandut succesiv de director, fara cunostinta asociatilor * Un anume Mircea-Claudiu Mihai, omul directorului Stefan Radulescu, a castigat suma dintr-o tranzactie ilegala cu un sirian dubios * Profiturile SOMACO se volatilizeaza an de an, in chip surprinzator * Cazul a ajuns la Parchetul General

Stefan Radulescu, directorul general al SC SOMACO SA, a operat o inginerie financiara de proportii, prin vanzarea sediului central al firmei, in mod succesiv. El nu s-a mai obosit sa-i informeze pe toti actionarii in legatura cu dubioasa afacere, incercand sa tina datele acestei manarii cat mai departe de ochii presei. Radulescu este cercetat penal si in alte cazuri, pe care le vom aborda pe larg in numerele viitoare ale ZIUA.

Vanzare pe sub mana
La inceputul lunii decembrie 2002, Stefan Radulescu a manipulat Consiliul de Administratie al SC SOMACO SA - firma care produce prefabricate pentru constructii -, imputernicindu-l pe Mihai-Octavian Circota, directorul general executiv, sa vanda fara nici o justificare financiara singurul sediu al firmei din Bucuresti. Acesta, in intelegere cu Radulescu, a instrainat imobilul situat in plin centrul Capitalei, vizavi de Spitalul Coltea (vezi foto) pentru infima suma de 13,49 de miliarde de lei, adica aproximativ 400.445 USD. Cei doi smecheri si cumparatorul Mircea-Claudiu Mihai n-au avut nevoie de nici o evaluare specializata pentru constructia in suprafata totala de 2.115 mp. De asemenea, Radulescu nu le-a adus la cunostinta aceasta operatiune tuturor actionarilor societatii,
asa cum ar fi fost normal, tinand totul in mare secret.
In aceeasi luna, la numai trei zile distanta, noul proprietar a revandut imobilului unui sirian de origine romana pe nume Abdul Waher Nour-Ideen, desi nu-l intabulase pe numele sau, ceea ce denota ca nici n-a avut intentia s-o faca, fiind doar un om de paie al lui Radulescu. Dar, de asta data, cifra tranzactiei s-a ridicat la 51,91 de miliarde de lei, circa 1,54 milioane de dolari. Suma ce a fost platita in doua transe de 800.000 USD, respectiv 740.000 USD.
Romanul-sirian are doua societati comerciale, una cu un capital social de 10 milioane de lei, care se ocupa cu inchirieri si intermedieri imobiliare si alta cu un capital de 100.000 USD, avand ca obiect de activitate constructii de cladiri si geniu.

185 USD/mp in centrul Capitalei
In mod normal, dupa vanzarea imobilului, SOMACO ar fi trebuit sa plateasca statului TVA de aproximativ 2 miliarde de lei. Dar, prin intermediul unor facturi dubioase, a reusit sa regularizeze aceasta datorie pocnind din degete.
Abia spre sfarsitul anului 2003, SIF Muntenia, unul dintre actionari, afla despre respectiva tranzactie si cere lamuriri, dar Radulescu nu se arata dispus sa le ofere, drept pentru care se ajunge la tribunal. Doar dupa trei dispozitii ale instantelor de judecata, conducerea SOMACO catadicseste sa se conformeze, iar contractul de vanzare-cumparare iese la lumina. Astfel, SIF Muntenia afla ca imobilul compus din subsol, parter, mezanin, trei etaje si mansarda in centrul Bucurestiului a fost vandut cu infima suma de 185 USD/mp. Neavand alternativa din cauza legislatiei, SIF Muntenia a chemat in instanta conducerea SOMACO pentru faptul ca au schimbat sediul societatii fara instiintarea actionarilor.

Alte inginerii financiare
Initial, cand SOMACO s-a privatizat, SIF Muntenia a controlat peste 12% din pachetul de actiuni. Ulterior, prin majorari succesive de capital, Radulescu a facut astfel incat, in momentul de fata, societatea de investitii mai detine doar 6,5 %. Inca un fapt interesant de remarcat rezulta din indicatorii financiari ai firmei. Daca luam ca exemplu anul 2001, putem constata ca, la o cifra de afaceri de aproape 235 de miliarde de lei, profitul inregistrat s-a ridicat la doar 282 de milioane de lei. Si-atunci, se pune intrebarea oare in ce buzunare se afla profitul real, care ar fi trebuit sa se cifreze macar la cota de 1% din cifra de afaceri?
SIF Muntenia n-a primit niciodata dividende de pe urma actiunilor sale si de aceea a vrut intotdeauna sa se retraga din asociere. Numai ca smecherul de Radulescu a oferit doar 5000 de lei pe actiune, cand valoarea initiala a acesteia a fost la inceput de 25.000 de lei. Si cum SIF a refuzat derizoria oferta, conducerea SOMACO le-a diminuat cota de participare in asociere cat a putut.

Radulescu este cercetat penal
Faptul ca clanul directorului general a intentionat sa tina aceasta afacere dubioasa secreta, reiese si din faptul ca pe site-ul SOMACO apare in continuare vechea adresa a societatii insotita chiar si de o fotografie. Incercand sa luam legatura cu conducerea firmei, am constatat ca doua dintre cele trei numere de telefon nu erau alocate, iar la ultimul nu raspundea nimeni. Totusi, dupa unele investigatii, am aflat unde s-a mutat SOMACO si anume in bd. Timisoara nr. 92 A din Sectorul 6 al Capitalei.
Este cat se poate de clar ca Parchetul General trebuie sa se implice in aceasta escrocherie cat mai curand posibil. Si daca o face, sa dispuna conservarea probelor, in speta a documentelor contabile, ca nu cumva acestea sa fie distruse. Aceeasi institutie a procedat in mod asemanator si in cazul fabricii ROTRAS, controlata tot de Stefan Radulescu, care este cercetat penal. Iar dispunerea unor masuri asiguratorii de catre organele de cercetare penala a facut imposibila disparitia probelor. Alte escrocherii purtand semnatura lui Stefan Radulescu, le vom demonta in numerele viitare ale ZIUA.

Dan COSTE
Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=140080&data=2004-02-26

02 February 2004

Managerul Tofan l-a angajat pe amploaiatul Tofan sa-i ofere consultanta (Romania Libera)

Managerul Tofan l-a angajat pe amploaiatul Tofan să-i ofere consultanţă

Investitor de succes în România, chiar “Cavaler al Ordinului Industriilor” în străinătate, Gheorghe Tofan ar fi riscat să fie arestat de Fisc pentru intermedierile sale financiare de milioane de dolari. Privatizarea întreprinderii de anvelope “Danubiana” Bucureşti nu s-a încheiat nici acum, după „opt ani de la semnarea” contractului de privatizare între „Tofan Grup” şi FPS, pentru că banii au fost canalizaţi spre diverse conturi. În 1996, când deţinea controlul la “Danubiana”, Tofan a devenit prin firma „Pneurom” SA unicul distribuitor al anvelopelor produse de întreprinderea bucureşteană. Apoi tot el a devenit şi comisionarul distribuitorului, firmele sale semnând între ele acorduri de consiliere plătite din producţia “Danubiana”. Aceasta nu este însă singura schemă de “autofinanţare”.
La “Danubiana”, “Victoria” Floreşti şi “Silvania” Zalău acţiunile majoritare erau deţinute de firma „Tofan Grup SA”, care se angaja în relaţia cu FPS să investească milioane de dolari în aceste întreprinderi. Aşadar banii trebuiau aduşi, nu scoşi. Pentru a-şi putea asigura un trai „decent” Tofan a încheiat însă contracte de management cu sine însuşi. Şi astfel o parte din sumele investite în fabricile şi uzinele luate de la FPS s-au întors până la urmă tot la Tofan. Afaceristul a înfiinţat în acest sens societatea “TG Management SRL”, unde deţinea calitatea de unic asociat şi unic administrator. Apoi “Tofan Grup SA”, condusă de Gheorghe Tofan, a angajat pentru consultanţă firma “TG Management SRL”, reprezentată tot de Gheorghe Tofan. Deşi cei doi administratori sunt una şi aceeaşi persoană născută în comuna Todireni (Botoşani), întelegerea a fost perfectată în engleză. Pentru faptul de a se fi consiliat şi consultat pe sine însuşi Tofan primea anual o sumă minimă de 375,000 dolari. Minimă pentru că în perioada 1997 – 2001 firma “TG Management SRL” a câştigat de la “Tofan Grup SA” peste 2,400,000 de dolari. Pentru că tot nu era suficient, a fost angajată şi firma surorii, “Carmen Consulting SRL”, care a primit alte câteva miliarde pentru consultanţă. Marea majoritate a banilor cu care Tofan s-a plătit pe sine provin, în ultimă instanţă, din afacerile derulate la “Danubiana”, întreprindere ce este ameninţată acum cu falimentul.

Mihai Ciorcan
(Prima pagină)