28 January 2004

Tofan dicteaza Parchetului comunicate de presa (Romania Libera)

Sensibilitatea Ministerului Public în faţa comenzilor politice

Tofan dictează Parchetului comunicate de presă

Instanţele au stabilit că Tofan nu este acţionar majoritar la Rotras SA, dar procurorii insistă să-l cadorisească pe „regele cauciucului” cu fabrica de anvelope din Turnu Severin. Curtea de Apel Craiova acoperă inginerii financiare

Incapabil să-şi recunoască greşelile, darmite comenzile politice primite, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie depune, în continuare, eforturi consistente pentru a rezolva problemele financiare ale afaceristului Gheorghe Tofan. După ce ziarul “R.L.” a prezentat modul în care la sediul SC Rotras SA Turnu Severin a descins, în primele zile ale anului, un comando al Parchetului venit cu girofarurile de la Bucureşti, pe ninsoare, să-l pună sub o acuzaţie inutilă pe director şi să instituie un sechestru ameninţător, replica a venit. Şi nu una, ci două. Prima de la Parchet şi a doua de la Tofan. Însă ambele reclamă acelaşi lucru şi apără aceeaşi cauză. Evident, cea a lui Gelu. Implicaţiile scandalului financiar se întind până la Curtea de Apel Craiova, unde judecătorii comerciali oferă împroprietăriri în baza unor falsuri grosolane. La Craiova, cel ce câştigă un proces este obligat la plata… cheltuielilor de judecată.

Instanţele au stabilit că Tofan nu este acţionar majoritar la Rotras SA, dar procurorii insistă să-l cadorisească pe “regele cauciucului” cu fabrica de anvelope din Turnu Severin. O hală de producţie valorează, pentru anchetatorii bucureşteni, mai mult decât toată întreprinderea. Curtea de Apel Craiova acoperă inginerii financiare

De parcă ar fi copiat unul de la celălalt şi Parchetul, şi Tofan susţin cu tărie că directorul fabricii de anvelope SC Rotras SA, Ghebaură Mihai, ar fi vândut ilegal, cu 380,000 dolari, o parte dintr-o hală a întreprinderii unei alte firme, Friedman Produktion, generând astfel o pagubă de 14-15 milioane de dolari. Şi nu statului, ci acţionarilor, care resping această ipoteză. Prima problemă a celor doi parteneri, Parchetul şi Tofan, o constituie valoarea invocată a daunei. Potrivit datelor existente la APAPS, oricât s-ar chinui procurorii, nici măcar întreaga fabrică de anvelope nu valorează 14-15 milioane de dolari. Astfel, “o minimă deontologie profesională l-ar fi obligat” pe procurorul Gherţa să afle că întreaga societate producătoare de anvelope valora la momentul privatizării aproximativ 4 milioane de dolari. Iar acei patru pereţi ai halei în discuţie în nici un caz nu puteau să-şi mărească într-atât valoarea. Nici chiar în prezent, după ce întreprinderea de anvelope a fost privatizată, iar noul acţionar a adus investiţii, SC Rotras SA nu valorează, în ansamblul ei, milioanele de dolari invocate de procurorul Gherţa şi Tofan.
O altă dovadă ce demonstrează fragilitatea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în faţa ordinelor politice trasate de la Cotroceni, o constituie însăşi calitatea lui Tofan în acest scandal. Anchetatorii au plecat la instrumentarea acestui dosar ferm convinşi, prin telefon, că afaceristul Gheorghe Tofan deţine, conform declaraţiilor acestuia, prin sistemul firmă în firmă, controlul majoritar în cadrul SC Rotras SA. Documentele Registrului Comerţului, sentinţa Secţiei a V-a Comercială, dată în dosarul 1624/2003, precum şi cea a Tribunalului Bucureşti, Secţia a VI-a Comercială, din dosarul 11192/2002, arată însă că nici SC Danubiana SA, nici SC Tofan Grup International SA şi nici Gheorghe Tofan nu sunt acţionari majoritari la fabrica de anvelope Rotras SA din Turnu Severin. Acest fapt fiind stabilit de Justiţie, este de neînţeles înverşunarea cu care procurorul general Ilie Botoş doreşte să-i facă cadou lui Tofan şi întreprinderea de anvelope din Turnu Severin. “Operativitatea în soluţionarea dosarelor penale a fost şi este unul dintre obiectivele prioritare ale conducerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”, susţin procurorii, uitând de sesizările din presă referitoare la afacerile suspecte de corupţie şi fraudă ale lui Tofan.

La Curtea de Apel Craiova, dreptatea fuse, fuse şi se duse

Cât priveşte înstrăinarea unei părţi dintr-o hală de producţie a SC Rotras SA către firma Friedmann Produktion, tranzacţie în care procurorii de la Bucureşti văd o mare ilegalitate, încât au considerat că este nevoie să instituie sechestru asigurator, anchetatorii de la Bucureşti s-au grăbit să facă iarăşi jocurile ordinelor primite. Pentru că, având oferit din partea Consiliului de Administraţie dreptul de a angaja în operaţiuni de vânzare-cumpărare bunuri a căror valoare reprezintă 10% din capitalul social al întreprinderii de anvelope, directorul Rotras SA nu a încălcat prevederile legale. Mai mult, cu riscul de a-l deranja încă o data pe Tofan, contractul de vânzare-cumpărare a halei nu s-a derulat până la final, astfel că el a fost lovit de nulitate. Prin înţelegerea autentificată cu numărul 2180/05.08.2002, Rotras SA oferea firmei Friedmann Produktion, pentru suma de 380,000 de euro, activul menţionat. Se specifica ferm faptul că preţul trebuia achitat astfel: 100,000 euro în maximum 10 zile şi 280,000 euro în maximum 90 de zile. Din toată această sumă, SC Rotras SA a primit, în contul deschis la BCR şi menţionat clar în contract, doar 100,000 euro. Întrucât diferenţa nu a mai fost achitată de Friedmann Produktion, SC Rotras SA a solicitat Tribunalului Mehedinţi anularea vânzării-cumpărării. Prin sentinţa comercială 439/02.04.2003, Tribunalul Mehedinţi a admis acţiunea, pentru ca apoi lucrurile să capete o întorsătură suspectă.
Friedmann Josef, din partea societăţii Friedmann Produktion, formulează recurs la Curtea de Apel Craiova, susţinând că a achitat şi diferenţa de preţ. La dosar se anexează chiar şi un ordin de plată, din care rezultă că, în data de 17 februarie 2003, a achitat, către SC Rotras SA, suma de 236,000 euro. Numai că, surpriză! Banii nu au intrat în contul indicat la BCR al SC Rotras SA Turnu Severin, ci în contul deschis în Germania de SC Rotras International Holding SA Bucureşti, practic o altă firmă. 10 zile mai târziu, cei 236,000 euro sunt scoşi de o anume Carmen Stan Anghel, soţia unui acţionar al firmei Rotras International Holding SA, Stan Anghel, şi dispar în buzunarele private. Magistraţii Curţii de Apel Craiova au însă o altă viziune şi jocul începe. Se consideră că banii au fost încasaţi, nemacontând de către cine, se abuzează de confuzie şi Friedmann Produktion obţine anularea sentinţei date la fond de Tribunalul Mehedinţi. Parcursul acestei decizii este însă presărat de grave erori. Filele dosarului comercial 2239/2003 nu sunt numerotate, iar pentru data de 22 decembrie 2003, când urma să i se judece capătul de cerere privind suspendarea, SC Rotras SA nu este citată. Evident, decizia a fost potrivnică, însă interesant este modul soluţionării. “S-a judecat în Sala de Consiliu, fără citarea părţilor”, susţine avocatul Friedmann Produktion. Chiar dacă “instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere”, iar “judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor”, magistraţii din Craiova au o altă opinie privind Codul de Procedură Civilă. Se eliberează certificate de grefă fără cereri înregistrate, fără a se dovedi achitarea taxei de timbru judiciar. Întâmpinările formulate de Friedmann Produktion se bucură de un regim special, fiind acceptate la dosar şi după termenul legal de 5 zile, dar nici măcar după o lună deciziile nu sunt redactate. Iar spre ştiinţa doamnei Stănoiu, poate în premieră, în actul de justiţie din România firma Friedmann Produktion, care întâmplător deţine o fabrică în municipiu, deşi a fost declarată câştigătoare, a fost obligată să plătească cheltuielile de judecată.

Mihai Ciorcan
(Prima pagină şi p. 07)

No comments: