28 January 2004

Tofan dicteaza Parchetului comunicate de presa (Romania Libera)

Sensibilitatea Ministerului Public în faţa comenzilor politice

Tofan dictează Parchetului comunicate de presă

Instanţele au stabilit că Tofan nu este acţionar majoritar la Rotras SA, dar procurorii insistă să-l cadorisească pe „regele cauciucului” cu fabrica de anvelope din Turnu Severin. Curtea de Apel Craiova acoperă inginerii financiare

Incapabil să-şi recunoască greşelile, darmite comenzile politice primite, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie depune, în continuare, eforturi consistente pentru a rezolva problemele financiare ale afaceristului Gheorghe Tofan. După ce ziarul “R.L.” a prezentat modul în care la sediul SC Rotras SA Turnu Severin a descins, în primele zile ale anului, un comando al Parchetului venit cu girofarurile de la Bucureşti, pe ninsoare, să-l pună sub o acuzaţie inutilă pe director şi să instituie un sechestru ameninţător, replica a venit. Şi nu una, ci două. Prima de la Parchet şi a doua de la Tofan. Însă ambele reclamă acelaşi lucru şi apără aceeaşi cauză. Evident, cea a lui Gelu. Implicaţiile scandalului financiar se întind până la Curtea de Apel Craiova, unde judecătorii comerciali oferă împroprietăriri în baza unor falsuri grosolane. La Craiova, cel ce câştigă un proces este obligat la plata… cheltuielilor de judecată.

Instanţele au stabilit că Tofan nu este acţionar majoritar la Rotras SA, dar procurorii insistă să-l cadorisească pe “regele cauciucului” cu fabrica de anvelope din Turnu Severin. O hală de producţie valorează, pentru anchetatorii bucureşteni, mai mult decât toată întreprinderea. Curtea de Apel Craiova acoperă inginerii financiare

De parcă ar fi copiat unul de la celălalt şi Parchetul, şi Tofan susţin cu tărie că directorul fabricii de anvelope SC Rotras SA, Ghebaură Mihai, ar fi vândut ilegal, cu 380,000 dolari, o parte dintr-o hală a întreprinderii unei alte firme, Friedman Produktion, generând astfel o pagubă de 14-15 milioane de dolari. Şi nu statului, ci acţionarilor, care resping această ipoteză. Prima problemă a celor doi parteneri, Parchetul şi Tofan, o constituie valoarea invocată a daunei. Potrivit datelor existente la APAPS, oricât s-ar chinui procurorii, nici măcar întreaga fabrică de anvelope nu valorează 14-15 milioane de dolari. Astfel, “o minimă deontologie profesională l-ar fi obligat” pe procurorul Gherţa să afle că întreaga societate producătoare de anvelope valora la momentul privatizării aproximativ 4 milioane de dolari. Iar acei patru pereţi ai halei în discuţie în nici un caz nu puteau să-şi mărească într-atât valoarea. Nici chiar în prezent, după ce întreprinderea de anvelope a fost privatizată, iar noul acţionar a adus investiţii, SC Rotras SA nu valorează, în ansamblul ei, milioanele de dolari invocate de procurorul Gherţa şi Tofan.
O altă dovadă ce demonstrează fragilitatea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în faţa ordinelor politice trasate de la Cotroceni, o constituie însăşi calitatea lui Tofan în acest scandal. Anchetatorii au plecat la instrumentarea acestui dosar ferm convinşi, prin telefon, că afaceristul Gheorghe Tofan deţine, conform declaraţiilor acestuia, prin sistemul firmă în firmă, controlul majoritar în cadrul SC Rotras SA. Documentele Registrului Comerţului, sentinţa Secţiei a V-a Comercială, dată în dosarul 1624/2003, precum şi cea a Tribunalului Bucureşti, Secţia a VI-a Comercială, din dosarul 11192/2002, arată însă că nici SC Danubiana SA, nici SC Tofan Grup International SA şi nici Gheorghe Tofan nu sunt acţionari majoritari la fabrica de anvelope Rotras SA din Turnu Severin. Acest fapt fiind stabilit de Justiţie, este de neînţeles înverşunarea cu care procurorul general Ilie Botoş doreşte să-i facă cadou lui Tofan şi întreprinderea de anvelope din Turnu Severin. “Operativitatea în soluţionarea dosarelor penale a fost şi este unul dintre obiectivele prioritare ale conducerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”, susţin procurorii, uitând de sesizările din presă referitoare la afacerile suspecte de corupţie şi fraudă ale lui Tofan.

La Curtea de Apel Craiova, dreptatea fuse, fuse şi se duse

Cât priveşte înstrăinarea unei părţi dintr-o hală de producţie a SC Rotras SA către firma Friedmann Produktion, tranzacţie în care procurorii de la Bucureşti văd o mare ilegalitate, încât au considerat că este nevoie să instituie sechestru asigurator, anchetatorii de la Bucureşti s-au grăbit să facă iarăşi jocurile ordinelor primite. Pentru că, având oferit din partea Consiliului de Administraţie dreptul de a angaja în operaţiuni de vânzare-cumpărare bunuri a căror valoare reprezintă 10% din capitalul social al întreprinderii de anvelope, directorul Rotras SA nu a încălcat prevederile legale. Mai mult, cu riscul de a-l deranja încă o data pe Tofan, contractul de vânzare-cumpărare a halei nu s-a derulat până la final, astfel că el a fost lovit de nulitate. Prin înţelegerea autentificată cu numărul 2180/05.08.2002, Rotras SA oferea firmei Friedmann Produktion, pentru suma de 380,000 de euro, activul menţionat. Se specifica ferm faptul că preţul trebuia achitat astfel: 100,000 euro în maximum 10 zile şi 280,000 euro în maximum 90 de zile. Din toată această sumă, SC Rotras SA a primit, în contul deschis la BCR şi menţionat clar în contract, doar 100,000 euro. Întrucât diferenţa nu a mai fost achitată de Friedmann Produktion, SC Rotras SA a solicitat Tribunalului Mehedinţi anularea vânzării-cumpărării. Prin sentinţa comercială 439/02.04.2003, Tribunalul Mehedinţi a admis acţiunea, pentru ca apoi lucrurile să capete o întorsătură suspectă.
Friedmann Josef, din partea societăţii Friedmann Produktion, formulează recurs la Curtea de Apel Craiova, susţinând că a achitat şi diferenţa de preţ. La dosar se anexează chiar şi un ordin de plată, din care rezultă că, în data de 17 februarie 2003, a achitat, către SC Rotras SA, suma de 236,000 euro. Numai că, surpriză! Banii nu au intrat în contul indicat la BCR al SC Rotras SA Turnu Severin, ci în contul deschis în Germania de SC Rotras International Holding SA Bucureşti, practic o altă firmă. 10 zile mai târziu, cei 236,000 euro sunt scoşi de o anume Carmen Stan Anghel, soţia unui acţionar al firmei Rotras International Holding SA, Stan Anghel, şi dispar în buzunarele private. Magistraţii Curţii de Apel Craiova au însă o altă viziune şi jocul începe. Se consideră că banii au fost încasaţi, nemacontând de către cine, se abuzează de confuzie şi Friedmann Produktion obţine anularea sentinţei date la fond de Tribunalul Mehedinţi. Parcursul acestei decizii este însă presărat de grave erori. Filele dosarului comercial 2239/2003 nu sunt numerotate, iar pentru data de 22 decembrie 2003, când urma să i se judece capătul de cerere privind suspendarea, SC Rotras SA nu este citată. Evident, decizia a fost potrivnică, însă interesant este modul soluţionării. “S-a judecat în Sala de Consiliu, fără citarea părţilor”, susţine avocatul Friedmann Produktion. Chiar dacă “instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere”, iar “judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor”, magistraţii din Craiova au o altă opinie privind Codul de Procedură Civilă. Se eliberează certificate de grefă fără cereri înregistrate, fără a se dovedi achitarea taxei de timbru judiciar. Întâmpinările formulate de Friedmann Produktion se bucură de un regim special, fiind acceptate la dosar şi după termenul legal de 5 zile, dar nici măcar după o lună deciziile nu sunt redactate. Iar spre ştiinţa doamnei Stănoiu, poate în premieră, în actul de justiţie din România firma Friedmann Produktion, care întâmplător deţine o fabrică în municipiu, deşi a fost declarată câştigătoare, a fost obligată să plătească cheltuielile de judecată.

Mihai Ciorcan
(Prima pagină şi p. 07)

19 January 2004

Ancheta cu girofaruri (Cronica Romana)

Articol integral preluat de pe site-ul cronicaromana.ro:

Ancheta cu girofaruri

Nici nu se racisera sarmalele bine in farfurii, de la marea sarbatoare a trecerii dintre ani, ca necrutatorul procuror Constantin Gherta, din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, chiar din prima zi de lucru a anului 2004, pe data de 5 ianuarie a emis o ordonanta prin care a dispus inceperea urmaririi penale impotriva directorului SC Rotras SA Drobeta Turnu-Severin, Mihai Ghebaura. Asadar, semne bune anul are?! De sfanta zi de Boboteaza, pe 6 ianuarie, doua jeepuri apartinand Ministerului Public au plecat in goana cu destinatia Drobeta Turnu-Severin. Echipa de interventie rapida alcatuita din procurorul Constantin Gherta, subcomisarul Ion Cristea si subinspectorul Tiberiu Cozma din cadrul IGP si unul din avocatii lui Gheorghe Tofan au descins in forta in cladirea administrativa si apoi in biroul directorului societatii Rotras SA; mentionam ca au fortat pur si simplu punctul de control al societatii (cu girofarurile aprinse) fara a se legitima, sfidand orice norma a codului de comportament intr-o societate democratica si civilizata… pe deasupra. Fara a prezenta vreun mandat, grabitii investigatori
l-au instiintat pe directorul Ghebaura ca au venit pentru ve-rificari, iar procurorul Gherta i-a pus in vedere ca este cercetat penal pentru ca a instrainat unei firme o parte dintr-o hala de productie. Toate aceste fapte de intimidare au fost savarsite fara a se prezenta un mandat sau vreun proces-verbal prin care s-a dispus inceperea urmaririi penale, fara a detine macar o sesizare din oficiu si cu interdictia expresa de a fi instiintat presedintele societatii (care se afla in Bucuresti). Procurorul Gherta a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra patrimoniului societatii Rotras SA. Fapte incredibile petrecute la inceputul anului de gratie 2004, intr-o tara care vrea sa adere trup si suflet la Uniunea Europeana. Totusi, sa vedem ce zice legea? Codul de Procedura Penala si legislatia comerciala in vigoare, in cazul unei societati integral privatizata prevede ca directorul raspunde doar in fata Consiliului de Administratie despre toate actiunile intreprinse, si doar el, consiliul, poate aprecia daca una din masurile sau hotararile luate pe perioada cat a fost numit in aceasta functie sunt legale sau nu. Mai mult, conform aceleiasi legislatii, directorul unei societati private poate si are dreptul de a aproba operatiuni de vanzare cumparare de bunuri ce pot angaja sume reprezentand cel mult 10% din capitalul social al societatii. In cazul de fata, directorul Ghebaura Mihai avea aprobarea Consiliului de Administratie pentru efectuarea unor astfel de actiuni. Dar circul abia acum incepe. Vanzarea cu pricina, mai exact contractul - caci de vanzare nici nu poate fi vorba - a fost semnat in data de 05.08.2001; mai mult, tranzactia nu a mai avut loc prin simplul fapt ca firma cumparatoare nu a achitat contravaloarea stabilita in contract. Astfel, intelegerea a cazut de la sine, deci hala in cauza - mobilul crimei - este la locul ei, bine mersi, in patrimoniul societatii Rotras SA. Asadar, circul a inceput, dar lipseste painea. Nedetinand nici un act de sesizare impotriva directorului Ghebaura, caci aceasta ar fi putut veni conform legislatiei doar din partea Adunarii Generale a Societatii, procurorul Gherta a pus ilegal sub sechestru bunurile Rotras SA. Da, stimati cititori, ati citit bine, procurorul Gherta pune sechestru pe bunul unei societati private si rentabile (numai cei din conducere stiu cat au indurat pentru a achita toate datoriile acumulate de fabrica cand era la stat, si toate restructurarile si investitiile facute pentru ca fabrica sa functioneze bine) si fara datorii la stat, invocand un contract care a fost anulat de facto acum mai bine de un an si jumatate. In eterna si fascinanta Romanie, anul 2004 debuteaza pentru Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu o infractiune de rasunet: “Infractiuni de abuz in serviciu contra intereselor personale?!”. Acum cand se fura terenul din rezervatia Delta Dunarii, cand Pavalache da in judecata statul roman (!?!), nu ne-ar ajunge o editie de ziar pentru cate “mi-nuni” se petrec in aceasta tara, procurorul Gherta pune ilegal sechestru pe o societate privata, deh! - abuzuri contra intereselor personale - provocand intreprinderii pierderi in valoare de 2 miliarde lei pe zi. Toate acestea datorita unui personaj despre care am mai scris, care nu a reusit sa puna mana si pe Rotras SA. Cine? Gheorghe Tofan, nimeni altul. In viforul acesta, declansat de asemenea perche-zitii si sechestre asiguratorii, ne vedem pusi in situatia, legitima evident, de a cere subordonatilor domnului procuror general Ilie Botos recercetarea “afacerii Nomura”, prin care regele cau-ciucului a pierdut practic toate fabricile strategice de pneuri ale Romaniei (Victoria Floresti, Silvana SA), fiind preluate de alte cercuri de aiurea si nu in ultimul rand Danubiana SA, care este in pragul colapsului. APAPS a pus recent sechestru asiguratoriu pe un pachet de peste 100 de mii de actiuni detinute de Gheorghe Tofan. Sau ilegalitatile savarsite prin gajarea la banci pentru credite a patrimoniului SC Danubiana SA (ope-ratiuni interzise, prevazute in contractul de privatizare) sau cum a reusit Gheorghe Tofan sa se clasifice in topul celor “300 de milionari verzi” cand la ora actuala are datorii la bugetul de stat de peste 575 miliarde lei, si multe altele. Iata un subiect care trebuie cercetat profund si cu atentie, domnule procuror gene-ral Botos. Si apropo, este adevarat ca Vasile Stana (angajat al lui Gheorghe Tofan) este cumnatul Corinei Cretu, consilier prezidential si purtator de cuvant?

13 January 2004

Cu girofarul la o ancheta comandata 'din Deal' (Romania Libera)

Cu girofarul la o anchetă comandată (din Deal)

Trafic de vorbe pentru o cauză pierdută

Aşezat pe o temelie putredă în topul miliardarilor României, cu multe datorii şi afaceri suspecte, Gheorghe Tofan foloseşte justiţia şi procuratura în încercarea de a-şi rezolva propriile probleme. Povestea este simplă şi se înscrie în clasicul tipar al traficului de influenţă, în ecuaţie intrând nume influente, precum Corina Creţu şi Ilie Botoş. Crezând că declinul său financiar se datorează unor foşti asociaţi, Tofan a ajuns să dirijeze acţiuni la Parchetului General.
La Cotroceni, Corina Creţu ocupă pe lângă Iliescu funcţia de consilier prezidenţial şi purtător de cuvânt. Dar Corina mai are şi o soră şi, firesc, şi un cumnat. Iar cumnatul, Vasile Stana, este un angajat de-al lui Gheorghe Tofan. Plecând pe acest fir, afaceristul a ajuns să-şi depene povestea tristă a miliardelor sale în faţa Corinei Creţu. Iar ea, Corina, l-a ajutat apoi să intre pe filieră, până la Ilie Botoş. Aşa cum îi şade bine unui militar, procurorul general al României, a pocnit din călcâie şi a pornit să execute ordinul primit. Şi astfel, în prima zi de muncă a anului 2004, pe data de 5 ianuarie, când colegii sătui ochi de sărmăluţe abia se mai aplecau după vreun dosar, procurorul Constantin Gherţa din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a emis o ordonanţă prin care a dispus începerea urmăririi penale împotriva directorului SC Rotras SA Drobeta Turnu-Severin, Mihai Ghebaură.
Potrivit neînfricatului procuror Constantin Gherţa de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, directorul Mihai Ghebaură de la SC “Rotras” SA Drobeta-Turnu Severin, era găsit vinovat “pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor”. Lucrurile însă nu s-au oprit aici. A doua zi, pe data de 6 ianuarie, două jeepuri au demarat în trombă din Bucureşti plecând să înfrunte nămeţii de zăpadă pe şoselele patriei până în Drobeta-Turnu Severin. Cu girofarurile în funcţiune cei doi bolizi nu s-au oprit nici măcar când au ajuns la intrarea în societatea “Rotras” SA. Au trecut fără să oprească la punctul de control, ocupanţii celor două jeepuri descălecând din maşini direct în clădirea administrativă şi apoi în biroul directorului societăţii. Fără a prezenta vreun mandat trupa de comando venită de la Bucureşti, alcătuită din procurorul Constantin Gherţa, subcomisarul Ion Cristea şi subinspector Tiberiu Cozma din cadrul IGP şi unul dintre avocaţii lui Tofan, l-a înştiinţat pe directorul Ghebaură că a venit pentru verificări.
Fluturând ordonanţa emisă cu o zi înainte, procurorul Gherţa i-a pus în vedere directorului “Rotras” SA că este cercetat penal pentru că a înstrăinat unei firme o parte dintr-o hală de producţie. Fără mandat, fără a prezenta procesul-verbal prin care s-a dispus începerea urmăririi penale şi fără a deţine măcar o sesizare din oficiu, procurorul l-a înştiinţat pe Mihai Ghebaură că a dispus şi instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor societăţii „Rotras”. Deşi elanul temerarului procuror Gherţa este demn de laude, Codul de Procedură Penală şi legislaţia comercială în vigoare îl arată cu degetul pe subordonatul lui Ilie Botoş. Căci înainte de a descinde la “Rotras” SA Gherţa ar fi trebuit să ştie că această societate este integral privată iar directorul Ghebaură Mihai avea din partea Consiliului de Administraţie dreptul de a aproba operaţiunile de vânzare-cumpărare de bunuri ce pot angaja sume reprezentând cel mult 10% din capitalul social al societăţii, situaţie în care se încadrează şi vânzarea unei părţi dintr-o hală.
Spre ruşinea foştilor săi profesori de la universitate, înainte de a cerceta vânzarea halei procurorul Gherţa ar fi trebuit să afle că tranzacţia nu a avut loc niciodată, respectivul contract de vânzare-cumpărare fiind lovit de nulitate pentru un fapt simplu. Cumpărătorul nu a achitat niciodată banii. Suspect este şi interesul Procuraturii pentru avutul privat, mai ales în condiţiile în care din fabricile de stat se fură fără întrebări şi mai ales fără regrete.
Nedeţinând nici un act de sesizare împotriva directorului Ghebaură, căci acesta ar fi putut veni, conform legislaţiei, doar din partea adunării generale a societăţii, procurorul Gherţa a pus ilegal sub sechestru bunurile “Rotras” SA. Făcând parte din veriga slabă a Justiţiei române, procurorul îl cercetează pe director, dar a pus sechestru pe bunurile fabricii, provocând întreprinderii pierderi de două miliarde de lei pe zi. Şi toate acestea pentru că “regele cauciucului” şi-a dorit să pună mâna şi pe “Rotras” SA, singura întreprindere de anvelope din ţară pe care nu şi-a prins-o în coroană.

Mihai Ciorcan
(Prima pagină şi p. 20)

09 January 2004

APAPS a pus gaj pe actiunile detinute de Tofan la Danubiana (Romania Libera)

APAPS a pus gaj pe acţiunile deţinute de Tofan la Danubiana

Regele cauciucului este pe cale să-şi piardă coroana

După opt ani de la privatizare, întreprinderea de anvelope Danubiana Bucureşti pare că se reîntoarce în proprietatea statului. Fostul magaziner Gheorghe Tofan, care în 1995 se obliga să achite 59 miliarde de lei pentru acţiunile Danubiana şi să investească în termen de 5 ani în întreprindere suma de 42 milioane de dolari, nu a respectat contractul. Deşi în 2000 ar fi trebuit să se încheie perioada în care Tofan trebuia să aducă la Danubiana cele 42 milioane de dolari, acest lucru nu s-a întâmplat. Nici măcar rapoartele de evaluare prin care s-a “umflat” capitalul social al Danubiana SA nu au fost de ajuns. Beneficiind însă de o susţinere puternică, pe lângă cele 36 de miliarde luate de la stat în scopul efectuării de investiţii, Tofan a primit o reeşalonare a obligaţiilor. I s-a permis să-şi finalizeze investiţiile până în 2009. Aşa cum îi şade bine însă unui miliardar de carton, afaceristul Gheorghe Tofan nu a respectat nici înţelegerile “adiţionale”. Pusă în situaţia de a rezilia privatizarea Danubiana, Agenţia pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului i-a pus lui Tofan gaj pe o parte din acţiunile deţinute de acesta la Danubiana. Pentru că datora APAPS suma de 5 milioane de dolari reprezentând investiţii asumate şi nerealizate, precum şi penalizări aferente, afaceristului i-au fost puse sub gaj 154,803 acţiuni deţinute prin firma Tofan Grup International SA la Danubiana. Situaţia fabricii de anvelope este critică şi se pare că viitorul nu le poate oferi nici măcar speranţe muncitorilor de aici. O parte din ei au fost concediaţi de administratorul Tofan şi se pare că societatea va intra în lichidare, în urmă cu un an înregistrând datorii de peste 579 miliarde de lei.

Mihai Ciorcan
(Prima pagină)