12 December 2003

Gheorghe Tofan se afla in cercetarile IGP (Romania Libera)

Se dărâmă imperiile de carton?
Gheorghe Tofan se află în cercetările IGP

Afaceristul Gheorghe Tofan a ajuns subiect de cercetări pentru ofiţerii din cadrul IGP în ceea ce ar putea însemna una din cele mai mari operaţiuni de spălare de bani din România. Afaceristul a intrat în colimatorul anchetatorilor după ce în luna august a anului 2001 a vândut fabricile de anvelope de la Zalău şi Floreşti, precum şi societatea Tofan Recap şi reţeaua de distribuţie, dar banii obţinuţi nu au fost impozitaţi de Fiscul românesc. Tofan a declarat că preţul acestei tranzacţii a fost de 8 milioane de dolari pentru ambele întreprinderi, dar în realitate a încasat un cec de 84 milioane de dolari. Diferenţa uriaşă dintre cele două sume, adică 76 milioane de dolari, a luat calea conturilor deschise în străinătate. În urma acestei învârteli statul român nu a aplicat impozit decât asupra celor 8 milioane de dolari declarate „curate”. Cele prezentate mai sus sunt susţinute şi de un document pe care îl deţinem semnat în iulie 2001 în Marea Britanie de Gheorghe Tofan. Acordul încheiat atunci între Nomura International PLC, The Quartermaine Investment Fund B.V., Tofan Grup SA şi acţionarii români persoane fizice prevedea faptul că întreprinderile producătoare de anvelope de la Zalău şi Floreşti vor fi vândute contra sumei de 84 milioane de dolari. Actul trasează chiar şi schema prin care după încasare aceşti bani vor fi utilizaţi pentru a plăti datoriile Grupului Tofan către creditorii externi de la Nomura International PLC. Deşi nu deţinea controlul asupra producătorului de anvelope gigant de la Turnu Severin, SC Rotras SA, acordul consemnează faptul că Gheorghe Tofan oferea spre vânzare şi această întreprindere. Preţul cerut pentru ceea ce nu putea vinde era de 15 milioane de dolari, însă această inginerie nu i-a reuşit lui Tofan. După perfectarea vânzării, cele 84 milioane de dolari i-au fost virate iniţial în România, în conturile băncii ABN Amro, după care imediat cea mai mare parte din sumă a fost trimisă în străinătate.
Gheorghe Tofan nu se afla pentru prima dată în vizorul Poliţiei Economice. El a mai fost cercetat în legătură cu modul în care a efectuat plata pentru acţiunile Danubiana Bucureşti cumpărate de la FPS. Maiorul Bodea de la Poliţia Capitalei a anchetat tranzacţiile prin care Tofan a achitat pachetul de acţiuni de la Danubiana cu bani provenind din anvelopele luate de la Danubiana fără a fi plătite. În mod misterios, înainte de finalizarea anchetei maiorul şi-a dat demisia din Poliţie pentru a fi angajat director la Tofan. Istoria privatizării fabricii de anvelope Danubiana Bucureşti mai conţine însă şi alte capitole suspecte de corupţie şi pasibile de condamnări penale. Prin înţelegerea semnată în 1995 cu FPS, Tofan trebuia să investească în termen de 5 ani la Danubiana o sumă de 42 milioane de dolari. Pentru a nu pierde întreprinderea s-au utilizat raportări fictive de majorări de capital de ordinul zecilor miliardelor de lei. În data de 23.02.2000 societatea Tofan Grup SA pretindea că a adus la Danubiana un aport în natură în scopul majorării capitalului social în sumă de 54 miliarde de lei. Până la urmă lucrurile s-au dovedit a fi neadevărate. Deţinătoare a unui mic procent de acţiuni la Danubiana, societatea Broadhurst Investments Limited a sesizat faptul că Tofan plimba acelaşi “aport în natură” constând în “Sistemul Informaţional ISIS” prin mai multe întreprinderi luate de la FPS. Sistemul informaţional format din suportul hardware şi licenţele software, ultimele având valoarea cea mai mare, era de fapt adus de Tofan ca aport şi la societăţile Silvania SA Zalău, Victoria SA Floreşti şi la SC Tofan Recap SA. Mai mult, în plângerea adresată instanţelor de judecată Broadhurst Investments Limited arată că Tofan Grup SA “nu a demonstrat în mod indubitabil existenţa în patrimoniul său a drepturilor ce formează asupra bunurilor care formează obiectul aportului”. Ilegalitatea lui Tofan a fost anulată prin sentinţa 5261 a Tribunalului Bucureşti – Secţia Comercială, care a arătat că “acelaşi bun nu se poate transfera de un acţionar în patrimoniul mai multor societăţi comerciale, aşa cum a procedat pârâta”. În ciuda acestui fapt, la Danubiana au continuat raportările de investiţii luate direct de pe hârtie. Gheorghe Tofan şi-a înfiinţat firma de construcţii SC Rombuild 2000 SA, prin care s-au emis facturi care să facă dovada achitării obligaţiilor asumate cu FPS. Astfel între Tofan Grup şi Rombuild s-a jucat suma de 28 miliarde de lei, care ulterior a constituit dovada investiţiilor în natură aduse la Danubiana. S-au deschis circuitele compensărilor în lanţ, astfel că un paratrăsnet făcut de Tofan Grup la Danubiana a ajuns să coste 20,000 de dolari.

Mihai Ciorcan
(Prima pagină)

No comments: