25 November 2003

SRI a lucrat in solda magazionerului afacerist Gheorghe Tofan (Romania Libera)


Ochiul şi timpanul la “Danubiana”
SRI a lucrat ilegal în solda magazionierului afacerist Gheorghe Tofan

În mod oficial, din ianuarie 1990 Securitatea nu şi-a mai trimis cadrele să supravegheze muncitori prin întreprinderi, să tragă cu urechea la bârfele strungarilor sau ale personalului TESA. În realitate, Serviciul Român de Informaţii a continuat să spioneze prin fabrici şi uzine, să urmărească afaceri devenite între timp private. În unele cazuri, ofiţeri SRI au supravegheat (dacă nu cumva o mai fac şi astăzi) din proprie iniţiativă anumite societăţi comerciale. Există însă situaţii în care Serviciul s-a implicat în astfel de activităţi chiar la solicitarea unor afacerişti care au primit un sprijin direct din partea structurilor informative. Prosperitatea a venit apoi de la sine.
În decembrie 1995, fabrica de anvelope “Danubiana” a fost cumpărată de fostul său magazioner de la depozitul de materiale refolosibile, Gheorghe Tofan, care, în schimbul celor 51% din acţiuni preluate de la FPS, se obliga să aducă investiţii de 48 milioane de dolari. În locul milioanelor de dolari, la “Danubiana” Tofan a adus… SRI-ul. Sub pretextul existenţei unui real pericol… terorist ce ar fi ameninţat fabrica de cauciucuri, Tofan i-a cerut în 1996 directorului de atunci al SRI să trimită câţiva ofiţeri sub acoperire care să se camufleze în rândul oamenilor muncii de la “Danubiana”. Cadrele urmau să culeagă şi informaţii din mediul economic. S-a aprobat “acţiunea” prin raportul S/359862, de “obiectivul” “Danubiana” urmând a se ocupa UM 0156. La baza acestei înţelegeri de spionaj a fost pus articolul 6, litera c, ultimul alineat din Legea nr. 14/1992 care prevede următoarele: “SRI poate asigura protecţie antiteroristă şi altor persoane, la cererea acestora, potrivit tarifelor convenite”. Nici vorbă de apărat întreprinderi. Implicarea SRL a fost ilegală. După ce au căzut de acord asupra a ceea ce era de făcut, cele asupra a ceea ce era de făcut, cele două părţi şi-au înregistrat contractul pe o perioadă de timp nedeterminată, adică pe vecie (dacă “Danubiana” mai era în viaţă, că acum dă semne de moarte subită). La UM 0156 contractul a primit nr. 385862/16.09.1996. Sereiştii erau mai dornici de muncă.
Conform acestui document ce poartă semnăturile comandantul unităţii 0156, pe atunci colonelul Ion Ştefănuţ, a directorului general de la “Danubiana”, Cristian Zurini, şi a directorului economic Maria Coiculescu, ofiţerii de informaţii au început să lucreze pentru afacerile lui Tofan de la data de 1.10.1996. Angajaţii la întreprinderea de anvelope au început să fie urmăriţi, ascultaţi şi interceptaţi într-un mod ce aminteşte de practicile Securităţii comuniste. Printre obligaţiile UM 0156 era şi cea de a “organiza şi realiza supravegherea activităţilor ce se desfăşoară în interiorul obiectivului atât prin observare directă, cât şi prin folosirea aparaturii electronice existente”. În acest scop, “efectivele proprii desemnate să execute această misiune” au fost dotate cu “mijloacele şi materialele necesare”. Pe de altă parte, Tofan se obliga prin “Danubiana” SA să “asigure tehnica şi materialele necesare activităţii de supraveghere”, ceea ce înseamnă că magazionerul afacerist a fost dispus să cumpere chiar şi microfoane pentru SRI. Pentru prestaţia unui ofiţer de informaţii în fabrica sa, Tofan s-a înţeles cu şefii SRI la un preţ modic. Serviciul de Informaţii primea lunar pentru fiecare om detaşat la “Danubiana” câte 1,100,000 lei. Atât costa în 1996 un spion local. Efectivele detaşate la “obiectiv” puteau fi mărite oricând, prin contract conducerea “Danubiana” având dreptul la astfel de solicitări.
Ce au făcut ofiţerii SRI la întreprinderea de anvelope nu prea se ştie exact. Nici mişcările radicale islamiste şi nici irakienii lui Saddam nu au prezentat vreodată un interes în a sabota fabrica magazionerului Tofan. O făcea acesta singur îngropând-o în datorii şi credite bancare. Ameninţarea teroristă invocată se pare că a fost mai degrabă doar pretextul pentru ca ofiţerii de informaţii să lucreze pentru prosperitatea afaceristului. S-a insinuat la vremea respectivă – dar noi nu credem – că un astfel de contract, la numai două luni, a netezit preluarea de către Tofan a încă doi mamuţi ai anvelopelor – “Victoria” Floreşti şi “Silvania” Zalău.

Tofan zice că s-a speriat de doi japonezi

Rugat să ofere explicaţii asupra contractului dintre SRI şi “Danubiana”, Gheorghe Tofan a declarat că aceste măsuri s-au impus în urma unor ameninţări ce vizau în 1996 întreprinderea. “Exact în aceeaşi perioadă au fost prinşi doi cetăţeni japonezi ce fotografiau pe acolo. Au fost reţinuţi şi duşi la Poliţie. Am avut atunci şi un incendiu cauzat de o mână criminală, incendiu ce a provocat pagube de 2 miliarde de lei”, a declarat Tofan. Acesta nu ştie exact dacă SRI avea atunci dreptul legal de a-i apăra întreprinderea, însă susţine că nu se poate vorbi de acţiuni de infiltrare a ofiţerilor de informaţii în rândul muncitorilor de la “Danubiana”. Cât despre angajamentul asumat de a oferi SRI “tehnica” necesară, Gheorghe Tofan spune că este posibil ca această prevedere să fi avut în vedere achiziţionarea unor costume de protecţie necesare cadrelor ce urmau să “lucreze” în zone ale fabricii cu risc sporit. Parteneriatul Tofan – SRI a durat, spune afaceristul, doar maxim două săptămâni. Şi uite aşa, din pasiunea cunoscută a japonezilor de a fotografia orice, oriunde, au fost trimişi sereişti să apere “Danubiana”, zonă în care oricum nu este interzisă… fotografierea.

Mihai Ciorcan

Pagina 20

No comments: