17 November 2003

Marirea si decaderea “regelui neincoronat” al cauciucului romanesc (Cronica Romana)

Articol integral preluat de pe site-ul cotidianului:

Marirea si decaderea “regelui neincoronat” al cauciucului romanesc

Zilele acestea, o data cu aparitia mult-trambitatului Top 300 - al milionarilor in dolari - romani “verzi” evident, unde sunt clasificati si nenumarati miliardari de carton mucegait si rau mirositor, au reusit sa bulverseze inca o data majoritatea romanilor care se chinuie din ce in ce mai greu cu asa-numita “economie de piata”, functionala sau nefunctionala (deh, dupa traducere). Printre acestia gasim si pe “regele neincoronat” al cauciucului romanesc, Gheorghe Tofan, “investitor strategic”, bineinteles, si care la ora actuala are conturi bancare blocate, nenumarate procese pe rol, dosare la Procuratura care nu se doresc a fi rezolvate si, nu in ultimul rand, sute de miliarde de lei datorii la Ministerul de Finante si societati (de stat) de utilitati publice. Acest demers il facem si datorita sesizarilor unor actionari minoritari la SC Danubiana SA, care s-au constituit in parte civila - impotriva lui Gheorghe Tofan - cu suma de 3.000 miliarde lei, din care 1.000 miliarde prejudiciu efectiv si 2.000 miliarde beneficiu nerealizat in perioada 1998-2003.
Povestea de “succes” a mult-mediatizatului holding Tofan a inceput in aprilie 1993, cand ia fiinta SC “Tofan Grup” SA (cu J40/10536/13.04.1993) avand un capital social de 50 milioane lei, unde Gheorghe Tofan (muncitor, sef depozit materiale refolosibile pana in 1990 la Danubiana) detinea la vremea respectiva 84% din actiuni (alti actionari Tofan Carmen 5%, Constantin Tofan 1,2%, Marian Sotae 5%, Vasile Cioban 0,2%, Viorel Bucurenciu 4,6%, - cenzor Coiculescu Athanasie, sotul Marianei Coiculescu, fost sef serviciu financiar si actual director economic la Danubiana). Imediat dupa infiintare, principala activitate a societatii s-a desfasurat in domeniul comertului cu anvelope, camere de aer, si benzi de janta, acestea fiind achizitionate de la SC Danubiana SA (cel mai mare producator de anvelope din Romania). Dupa mai bine de un an, Tofan Grup acumuleaza datorii catre Danubiana, care depasesc 1 miliard de lei in 1994 (aprox. 500 USD). Printr-o nota semnata de directorul economic de la acea vreme de la Danubiana se cere sistarea livrarilor catre Tofan pana la solutionarea datoriilor acumulate. Incetarea livrarilor nu a fost posibila datorita interventiei lui Athanasie Coiculescu - cenzor Tofan, prin intermediul sotiei sale, Maria Coiculescu, la acea data sef serviciu financiar de la Danubiana, livrarile fiind continuate in favoarea firmei Tofan Grup. Si totusi, Danubiana (inca societate de stat), cu toate aranjamentele defavorabile, reuseste la sfarsitul anului 1995 sa incheie exercitiul financiar cu un profit net de 1,268 miliarde lei.

“Marea Privatizare”
La sfarsitul anului 1995 (22 decembrie), intre FPS si SC Tofan Grup SA se incheie contractul de vanzare-cumparare actiuni nr. 735/22.12.1995 avand ca obiect vanzarea a 2.343.797 actiuni Danubiana SA, reprezentand 51% din capitalul social al societatii, cumparatorul devenind actionar majoritar. De mentionat este ca inainte de aceasta privatizare Tofan Grup isi plateste datoriile, dar si de aceasta data Danubiana este pagubita, avand in vedere raportul leu/USD din anii 1993 si 1994 (rata de devalorizare nu a fost acoperita). Valoarea actiunilor a fost stabilita la suma de 59,16 miliarde lei (aprox. 30 milioane USD), fiind achitata la data de 21.03.1996 de catre Banca Columna SA pentru SC Tofan Grup SA. Banca Columna (!?), nu este oare banca care a fost pur si simplu lichidata datorita ingineriilor financiare oneroase prin care s-au derulat nenumarate credite legate de privatizari dubioase si nu numai… Interesant ar fi daca s-au facut verificarile situatiilor financiar-contabile din anii 1995 si 1996 ale Tofan Grup si ale Bancii Columna. Daca plata actiunilor s-a facut de catre Tofan Grup, practic la limita termenului prevazut in contract (respectiv 90 de zile), “apare” ca o mana cereasca o hotarare de Guvern, HG 100/20.02.1996, prin care noul proprietar primeste de la FPS 60% din pretul contractului de vanzare-cumparare - 36 miliarde lei (aprox. 18 milioane USD) - care in conformitate cu prevederile legale din acea perioada erau destinati exclusiv lucrarilor de investitii. Dupa un calcul matematic simplu, Tofan Grup a mai avut de platit doar 23,16 miliarde lei. Ca si in alte procese de privatizare, cumparatorul era obligat sa plateasca suma dupa 90 de zile lucratoare (3 luni), dar nu trebuie omis ca noul proprietar intra in drepturi chiar in ziua in care a fost incheiat contractul de cumparare. Practic, in intervalul de 3 luni, banii rezultati din activitatea de productie a intreprinderii respective, de cele mai multe ori reprezentand o parte consistenta din banii care trebuiau achitati FPS-ului. O schema pe cat de ingenioasa, pe atat de profitabila, si asa au fost vandute nenumarate intreprinderi profitabile care au fost achizitionate doar cu cativa banuti pe care “marii investitori” ii mai aveau prin buzunare. In concluzie, 60% din valoarea contractului revenea cumparatorului (chipurile, pentru investitii tehnologice), plus 90 de zile lucratoare (in cazul intreprinderilor profitabile beneficiile au fost consistente) - se putea face privatizarea pe un “dolar” cu acte in regula.
In acelasi contract de privatizare, modificat ulterior prin acte aditionale, cumparatorul se obliga sa realizeze intr-o perioada de cinci ani de zile investitii de 42 milioane USD. Termenul a expirat la 22.12.2000 fara sa fie penalizat sau tras la raspundere de FPS, datorita relatiilor pe care le-a avut cu fosta conducere.
O alta inginerie “eleganta” a fost modul de distributie (contractul de distributie exclusiv) gandit de Gheorghe Tofan (Gelu - pentru prieteni) & Co. Astfel, dupa ce a devenit actionar majoritar impreuna cu firma SC PNEUROM SA (unde administrator era Coiculescu Maria - directorul economic al SC Danubiana SA) schimbata intre timp in SC TOFAN TYRE DISTRIBUTION SA si ulterior TG DISTRIBUTION SA unde SC TOFAN GRUP era actionar majoritar cu 99,1955% din capitalul social, incheie cu SC Danubiana SA un contract de distributie exclusiva prin care toate anvelopele cu marca Danubiana s-au comercializat de distribuitorul unic SC PNEUROM, unde “comisionarul” SC Tofan Grup detinea majoritatea absoluta. Acest contract de distributie exclusiva (ilegal juridic) i-a adus lui Gheorghe Tofan venituri imense, neimpozabile - daca avem in vedere leglislatia de atunci cu includerea in capitalul social suma in valuta 1.000 USD - unde in conditiile de atunci firma a fost scutita de plata impozitului pe o perioada de cinci ani de zile. Angajamentul “distributiei exclusive” si-a aratat rezultatele astfel: la sfarsitul lunii decembrie 1996 SC Tofan Grup; SC Tofan RCAP SA (alta societate a lui Gheorghe Tofan) si SC Tofan TYRE DISTRIBUTION SA (fosta PNEUROM) inregistreaza fata de Danubiana un sold debitor de 49,4 miliarde lei (aprox. 25 milioane dolari); iar la sfarsitul anului 1997 Danubiana inregistreaza pierderi de 92,6 miliarde lei, suma care reprezenta 70,2% din capitalul social de atunci. Pe perioada aprilie 1996 - decembrie 1997 Tofan Grup a adus prejudicii lui SC Danubiana SA si bugetului de stat in suma de circa 100 miliarde lei la cursul leu/dolar din anii amintiti, in prezent echivalent a 1.000 miliarde lei. Un alt exemplu elocvent de incalcare grosolana a legii este modul de utilizare a fondurilor fixe si mobile a SC Danubiana SA, pentru garantarea unor credite bancare. Desi prin articolul 7.8 lit. c din contractul de vanzare-cumparare cumparatorului i s-a interzis ipotecarea si/sau gajarea totala sau partiala a bunurilor mobile si imobile din patrimoniul Danubiana SA, aceasta cauza a fost incalcata grosolan prin nenumarate credite facute la diverse banci. Un exemplu: contract nr. 262/2.10.1998 BCR Sucursala sector 4 acorda lui SC Tofan Grup SA un credit de 42,5 miliarde dolari, garantat prin contract de ipoteca nr. 2408/2.10.1998 cu urmatoarele bunuri: Uzina 1 (cladiri, teren etc.), Uzina 2 (idem), Pavilionul administrativ, cantina etc. Este de mentionat ca inca din semestrul II al anului 1996 (la cateva luni dupa semnarea contractului de cumparare) patrimoniul Danubiana SA a fost utilizat pentru credite: 23 miliarde lei si 4,5 miliarde lei - Banca Columna; 30 miliarde lei - BCR; 586.806 DM si 582.352 USD de la Bancorex, 45 miliarde lei EXIM BANK si alte zeci de miliarde de la alte banci. Toate cele prezentate in acest material reprezinta un episod, din lung-metrajul “Marirea si decaderea Imperiului de cauciuc al lui Gelu Tofan”.

Al. Tcareva

No comments: