01 September 2003

Tabara de creatie Todireni, iulie-august 2003 - Editia a II-a, Ceramica (Info Artis)

O calatorie cu masina pe soseaua Iasi-Botosani, varianta Stefanesti, nu este surprinzatoare, ba dimpotriva, aproape monotona. De partea dreapta, cat vezi cu ochii spre valea Prutului, se intinde o imensa pustietate, iar pe stanga, dealuri impadurite ori golase cu sate saracacioase. Asfaltul, atat cat se mai tine, pare a fi singura legatura cu realitatea contemporana. Cu putin inainte de Stanca Roznoveanu, soseaua lasa masina sa intre pe un drum de tara, colbuit, firul drumului incepe a urca si cobora serpuitor pana la intrarea in Hlipiceni, a carui case se ascund pe dealul acoperit de livezi. In dreapta, reincepe sesul cu firul ascuns al Jijiei, urmat indeaproape de linia ferata Trusesti-Dorohoi. Dupa alti kilometri de alergatura, incepe tinutul Todirenilor cu aceeasi campie si dealuri pistruiate cu case marunte. La cateva sute de metri, asfaltul apare, si sensul civilizatiei asijderea. In stanga noastra, un gard cu poarta de scandura, o alee pietruita si o casa inalta, cu doua etaje si mansarda, varuita in alb si cadrata cu piatra pe ici colo. Aparent modesta ca arhitectura exterioara, locuinta familiei Gelu si Mariana TOFAN, este foarte confortabila si decorata cu vase de pret, icoane vechi sau noi, tablouri semnate de Mihai Cismaru, Virgil Parghel si Ciprian Paleologu.

In curte, din editia anterioara, se vede compozitia monumentala in lemn a lui Mihai Buculei, iar ceva mai jos, lucrarile de ceramica ale editiei actuale a Taberei de creatie TODIRENI, apartinand unui grup de ceramisti tomitani, coordonati de Ilie Cojocariu din Bucuresti.

Vernisajul a avut loc, vineri 1 august, intr-un cadru festiv pe masura, in prezenta unor personalitati ale vietii civile si culturale botosanene. A prezentat criticul de arta Octavian Barbosa, venit special de la Bucuresti. Referindu-se la acest asezamant cultural, dl Octavian Barbosa spunea: „Satul unde ai ajuns, intr-o descindere de pelerin, nu beneficiaza de nici un fel de reputatie. Binele si raul par sa-l fi ocolit de-a lungul biografiei sale anodine in istorie. Existenta sa, se bucura de consemnarile quasi anonime ale cartografilor preocupati sa nu le scape nimic. Si bine au facut., altfel locul nu ar fi avut nume. Viata si moartea ar fi continuat sa-si dea binete, mai mult sau mai putin cordial, asa cum era prevazut in protocolul de taina al cosmicitatii. La Todireni, acesta este numele locului, a inceput intr-o tacuta, discreta, grava splendoare, ctitoria unui templu al contemplatiei visat de Brancusi.

Aflata la a doua editie, Tabara de creatie a Fundatiei Gelu Tofan este dedicata anul acesta ceramicii. Dupa cei patru care au pus temeiul in editia precedenta – Mihai Buculei, Mihai Cismaru, Virgil Parghel si Ciprian Paleologu – cei sapte din anul de fata, Ionel Cojocariu, Gheorghe Farcasiu, Bogdan Hojbota, Eusobio Spinu, Mihaela Obada, Bianca Boeroiu si Alina Tudor, consolideaza cu elocinta ctitoria, conferind locului aura pe masura intentiilor initiale. Moartea nu intra in vederile artei in ciuda oricaror vicisitudini de-a lungul istoriei; s-a incapatanat sa renasca din cenusa pe care nu te miri cine i-o pregateste mereu.

Cu gandul la originile nemuritoare ale artei, Gelu Tofan si-a adus aminte ca locul de bastina al fiecaruia poate deveni un reper de spiritualitate indiferent de anonimatul strigator la cer din jur.

Se cuvine sa salutam intemeirea unui asemenea loc!”

In satul Todireni, judetul Botosani, Gelu TOFAN, devenit dupa revolutie un important si ambitios investitor, dar si mecena al artelor, a considerat ca merita sa realizeze in locul unde s-a nascut un centru pilot de redresare economica a zonei dar si un spatiu de vibratie culturala. Asa a luat nastere sediul microregiunii Todireni ca centru de afaceri benefice pentru cele 7 comune afiliate si Tabara Nationala de Arta Plastica Contemporana. Daca anul trecut a avut loc prima editie a Taberei cu Sectiunile Pictura si Sculptura, anul acesta in perioada 12 iulie – 3 august a avut loc cea de a II-a editie pe Sectiunea Ceramica – sub genericul „Lava – Artefact – Sacralitate”.

Generosul mecena, aflat printre artisti si invitati a gasit ragaz pentru a ne preciza motivul finantarii acestui program cultural-artistic: „Finantez acest proiect cultural pentru ca este util comunitatii locale si pentru ca ofera sansa unui grup sa se implice si sa contribuie la sustinerea artistilor din toate domeniile artei.”

A fost dorinta mea sa realizez la Todireni, prin investitiile facute, un mediu potrivit pentru dezvoltarea unor manifestari culturale integrate intr-o regiune cu mai putine sanse de acces la institutii culturale si, mai ales, la resurse educationale”. Important este si faptul ca in acest spatiu s-a cladit si dat in functiune un cuptor cu ardere a ceramicii, care va fi folosit si pentru alte tipuri de arte decorative si populare.

Cum era de asteptat, vernisajul a fost urmat de un recital instrumental si de poezie sustinut de artisti botosaneni, incheiat cu un picnic acompaniat de muzica populara si disco.

Tabara Nationala de Arta Plastica contemporana aflata in acest an la a doua editie – sectiunea Ceramica – sub genericul „Lava – Artefact – Sacralitate” a reunit sub auspiciile sale un colectiv prestigios de artisti consacrati: Ionel Cojocariu, coordonator artistic, Gheorghe Farcasiu, Bogdan Hojbota, Eusebio Spinu, Mihaela Obada, Bianca Boeroiu, Alina Tudor, carora li s-a alaturat si tineri absolventi.

Pe timpul taberei acestia au conceput un proiect ambitios de decorare a spatiului exterior natural (o gradina), unde fiecare, transpunandu-si ideile mai intai in lutul moale, a creat piese de certa valoare artistica si estetica. Fiecare piesa in parte a fost montata intr-un anume loc pentru a se statornici in nemurirea locului. Se cuvine a aminti, macar in treacat, cateva referinte critice asupra artistilor mentionati.

Ionel Cojocariu, coordonatorul programului, isi are propriul sau univers artistic bantuit de un sistem de semne stranii, insotit de somptuozitatea unui expresionism magic pe care il transmite materialului de lucru (lutul, gresia, bronz si altele), printr-un intreg registru gestual. Cel mai adesea, ideile sale sunt ‚prinse’ in incinte sacre a caror forme se transforma in concretiuni tectonice. „Fire introspectiva, aflat intr-o continua conflictualitate a starilor radicale: sacru-profan, haos-ordine, viata-moarte regeneratoare”.

Gheorghe Farcasiu, in timpul modelajului apeleaza la aporie, practica experienta gandita, se lasa sedus de ezitarile hazardului, in functie de starea sufleteasca sau a locului in care se implica, prin facerea unor deconstructii sau contraforme. Relatia sa cu formele arhetipale nu este dominata sau limitata de o anumita oferta monodica sau combinatorie. Nu trebuie sa fii un grafolog abil ca sa decodezi tesatura visului din miezul lucrarilor lui Farcasiu.

Bogdan Hojbota, este sculptorul atras obsesiv de virtutea generatoare a lutului. De obicei, lucrarile sale in gresie sau lut sunt sculpturi ceramice, unde suprapunerea unor planuri temporale (epurate de volume inutile), confera tensiune volumelor aerate, iar curbele irepresibil impuse, elibereaza lucrarea in spatiu. Soclul participa ca o treapta detasabila, ulterior, permitand irumperea. Lucrarile lui Bogdan Hojbota, acum in plina vigoare de maturitate creatoare, ne pare exaltat de beatitudinea luminii, iar insemnele sale protejate de arcuri ample certifica „principiul necesitatii Ulterioare”.

Eusebio Spinu, compune obiecte ceramice in binomul dintre etic si estetic, intre pulsatie si control, impunand rigoarea, ca metoda. Detasarea de real se absoarbe neasteptat prin sensuri si fiori iconografici, obedienta fata de simbolul propus eliberand „efigia de unicitatea stilului”... Transferand ideea in corporalitatea piesei sculptate, protejand viata misterioasa si discreta a modelului, artistul isi consuma agresiv energiile si sentimentele.

Mihaela Obada, retragandu-se in austeritatea atelierului de creatie si-a impus un stil propriu reconoscibil si validat de zeci de participari la competitii ale breslei atat in tara dar si in strainatate, ingemanari semisferice, forme genetice, obsesia cuplului (feminin-masculin) in forme de asteptare si incordare, intentia de absorbtie si incorporare in intreg, impun unul din ciclurile dominatoare din creatia sa. Materialului i se insufla o tactilitate magmatica, piesele cuplu sau gemene se afla in armonie, plutesc pe suport de frunze de lotus in ape linistite, discret uitate in „delta dorului”.

Bianca Boieroiu, o absolventa de masterat ce se poate numi deja artist profesionist de sine statator. Ca si alti semeni artisti din generatia tanara, ea are angoasa perisabilitatii, angrenarii in proiecte ludice nesemnificante. Intr-un vacarm si frunzaris de ganduri si optiuni, artista, cu luciditate descopera o alchimie informala texturata si isi impune deja o consecventa stilistica. Bianca Boieroiu abordeaza lucrari seriale repetitive, cutii cu rasaduri, papusi antropomorfe, amulete in forme ciudate, usor recognoscibile. Materialitatea si naturalitatea lutului impun artistei tehnici permisive a cuplarii unor obiecte diferite volumetric care, condensate, permit interventii cu insertii, benzi, grafisme, tehnici care in finalul modelajului ofera starea de joc, de lejeritate impusa de intentia plastica. Poseda deja o vigoare in aplicarea transanta a liniilor si culorilor, sugerate discret prin tonuri stridente si calde. Prin segmente de mulaj (Talpa cu Gamba) grupate pentru mars, ostentativ destainuie si potenteaza forta surda a celor deposedati de personalitate si usor de manipulat. Ei raman un corpus biologic hibrid, simplu mecanism dirijat de energii invizibile.

Alina Tudor, cu incapatanare, impune obiectelor o economie expresiva, in module plasmuite si decupate secvential din intreg. Peste piesele uscate, inaintea coacerii, intervine cu pendulatii libere, de obicei monocolore pentru a obtine, in final, tensiuni incordate intre vointa artistei si receptorul nepregatit de dialog. Mesajul sectiunilor corporale gliseaza conflictul dintre amenintarea pericolului maselor decapitate fara speranta si nevoia ratiunii de a stopa degradarea. Strigatul este coplesitor. Alina Tudor, in ceramica, elimina decorativismul transant, fara reticente.

Aceasta tabara de ceramicat a fost o reusita, atat din partea creatorilor care au lucrat cat si din partea organizatorului, dl Gelu Tofan, care a inteles ca a fi mecena unei stari si vieti artistice este un pas catre nemurirea locului si a oamenilor sai.

Sursa: Info Art IS, Buletin de informare editat de filiala Iasi a UAP din Romania, an III, Nr. 6,7,8 - Sept. 2003, p. 40-43.

No comments: