01 August 2003

Ce au in comun arta, anvelopele si un pat de ciulini? Pe Gelu Tofan (Ziarul Financiar)

Daca va pregatiti pentru o intalnire cu Gelu Tofan si este prima si se va desfasura in biroul omului de afaceri, atunci sa va luati ceva mai gros de imbracat, chiar daca afara sunt peste 30 de grade Celsius. Pentru ca Gelu Tofan se simte bine la temperaturi ceva mai reduse iar aparatul de aer conditionat merge din plin.

Biroul in sine este aproape neschimbat de la ultima intalnire pe care am avut-o, la sfarsitul anului trecut: ordonat, fotografii cu sotia si copii, computerul, in plus cred ca au aparut, pe un perete, mai multe harti si grafice legate de ultima activitate in care vrea sa se lanseze Tofan Grup, fabricarea tractoarelor. Ce face Tofan dupa afaceri? Nu multe, dar unele lucruri sunt mai iesite din tipicuri, cum este scoala de piloti de avion.

Gelu Tofan este afaceristul roman atipic, care a stat permanent la suficienta distanta de tentatiile politicului, de reflectoare, aparate de fotografiat si camere de luat vederi, este mult prea modest si, in acelasi timp, foarte dedicat locurilor natale, zona satului Todireni din judetul Botosani. "Este una din cele mai sarace zone din tara, batuta de Dumnezeu. Incerc, printr-o solutie integrata, sa gasesc solutii pentru oamenii aceia", spune Tofan. Solutia integrata inseamna o microregiune cu acte in regula, infiintata acum doi ani, cu sediu ce dispune de internet intr-o zona aflata in afara hartilor de telefonie mobila, investitii ale Tofan Grup in zona, finantari pentru gradinite, scoli, licee, dar si o tabara de creatie artistica.

Cand ne saruta Dumnezeu?
Arta este marea pasiune a lui Gelu Tofan, pasiune care l-a costat peste trei milioane de dolari. "Fiecare are hobby-ul lui, iar teatrul, filmul, arte sunt ale mele. Am legaturi bune cu mediul artistic". Cunoscute deja sunt activitatea Fundatiei pentru Teatru si Film infiintata de Gelu Tofan, care acorda anual premiul pentru cea mai buna performanta in cele doua domenii, faptul ca a sustinut financiar punerea in scena a unor piese precum Danaidele, piesa care a costat circa 700.000 de dolari, Pescarusul sau Bigamul si a produs, alaturi de E-motionsFilm, unul din cele mai titrate filme romanesti, "In fiecare zi Dumnezeu ne saruta pe gura", regizat de Sinisa Dragin.

Ceva mai necunoscute sunt activitatile artistice de la Todireni, unde, saracie - saracie, dar exista deja cateva lucrari unicat. Sculptura "Tronul Codrului", de exemplu, a sculptorului Mihai Buculei, care pana a fi sculptura a insemnat cheltuieli si bataie de cap. "Este prima lucare realizata la Todireni, dintr-un stejar de 500 de ani si trei brazi foarte batrani, de cateva sute de ani si ei. Copacii au fost doborati in Suceava de furtunile de acum un an si erau la marginea drumului. Am trecut cu Buculei pe acolo, i-a venit ideea si i-am adus la Todireni, nu va spun cu cata bataie de cap, pentru ca un copac are 15 - 20 de tone", povesteste Tofan.

Numarul caramizilor

Tabara de creatie din acest an, care gazduieste sapte ceramisti din trei generatii, are si ea povestea ei. "Am realizat cel mai mare cuptor de ceramica din Romania, dupa un proiect asiatic. Bugetul initial prevedea o constructie din vreo 4.000 de caramizi refractare, echivaleaza cu numarul de caramizi din care se construiste o casa obisnuita. Dar numarul de caramizi a crescut la 6.000, pe urma la 8.000, la 10.000, nu se mai termina, la 12.000, ca sa ajunga in final la 14.000 de caramizi, cu care mesterii au facut o constructie cat un furnal, este cel mai mare cuptor pentru ceramica din Romania. Multumirea este ca artistii au fost eliberati de o constrangere majora, a dimensiunii, putand trece de la statuetele si vasele obisnuite spre lucrari monumentale".

Altfel, Gelu Tofan spune ca se multumeste sa sustina arta si nu sa creeze. "Nu an fost tentat, nu cred ca am abilitati si nu cred ca mi se potriveste", spune el.

O sa se sature...
Dar cum si-a primit satul Todireni, oamenii, fiul nu risipitor ci imbogatit? "Perceptia asupra mea este ca un personaj atipic, nu mai exista un localnic cu care sa fiu comparat, care sa fi plecat si sa se fi intors. Au trecut prin mai multe faze; prima oara m-au primit cu rezerve, era perioada lui "nu ne vindem tara" si impresia a fost ca vin sa iau ce-i mai bun din sat, de exemplu fostul CAP. A doua etapa a fost "o sa se sature". Era perioada in care nu am facut ce se asteptau ei sa fac; prima investitie, o moara si o fabrica de paine, a fost un esec si eu nu voiam sa concep ca este un esec. Mai tarziu am refacut investitia, pe baze sanatoase, si acum merge bine. Acum, in ultima faza a procesului, au realizat ce este cu microregiunea, le face placere sa vina la sediu, il percep deschis comunitatii, dupa ce initial au crezut ca o sa vin sa stau eu acolo, cu bodyguarzii", spune Gelu Tofan, care admite, in acelasi timp, ca demersurile sale au fost interpretate gresit unii lideri locali, care l-au vazut ca pe un fel de "vaca de muls".

Decolarea de pe iarba

Colegii lui Gelu Tofan de la scoala din Baneasa se pot lauda ca au tavalit un milionar in dolari prin maracini. "Am fost "botezat", este un lucru de care nu scapa nimeni. Se face un pat de ciulini si esti tavalit pe el....Mai important este faptul ca am iesit "la simplu" cu avionul, adica am pilotat singur, acesta este examenul real pentru un pilot. Brevetul il voi lua dupa ce dau ultimele doua examene, unul teoretic si unul practic", zambeste Gelu Tofan. Omul de afaceri vrea, desigur, sa cumpere un avion, dupa obtinerea licentei de zbor. "Ma gandesc la un aparat, este relativ ieftin, pretul este asemanator cu al unei masini de lux, este rapid si nici consumul nu este mare. Cessena cu care zbor acum nu are nevoie de amenajari speciale pentru aterizat si decolat, merge si pe iarba", precizeaza Tofan.

Afaceri fara vacante
"Dupa revolutie am incercat sa plec din tara, timp de un an si ceva. Nu am putut si am intrat in afaceri cu anvelope, am pornit cu un depozit si cu doua masini. Am izbutit sa fac o retea de depozite, afacerea a convins, chiar daca aveam numai un procent neinsemnat din piata. In timp am putut sa discut cu fabricile de la egal la egal...dupa aceea le-am cumparat pe toate, am concentrat productia, alaturi de institutul de cercetare din domeniu. Am restructurat fabricile si am vandut jumatate din afacere grupului Michelin. Astazi am activitati in anvelope, transporturi, morarit si panificatie, comunicatii, presa, participari la banci. Chiar daca a fost un lucru benefic in plan financiar si am astazi tot ce-si poate dori un om, in limite rezonabile, am vandut fabricile catre Michelin cu strangere de inima si am facut acest pas cu foarte mare greutate. Dar trebuia, asa dicta situatia din tara si din business".

De ce isi aduce aminte cu placere din activitatea de pana acum? "De momentul in care m-a sunat guvernatorul BNR Mugur Isarescu, in februarie - martie 1997, ca sa-mi multumeasca si sa-mi spuna ca intrasera primele 60 de milioane de dolari din cele 100 de milioane pe care Nomura le-a investit in Tofan Grup. Era un semnal bun, intr-o perioada in care balanta de plati era negativa si BNR avea bani de pe o zi pe alta". Ce-l nemultumeste? "Faptul ca nu am fost destul de atent cu oamenii. Daca e sa-mi fac reprosuri, pe locurile unu, doi si trei este faptul ca nu am putut alege corect persoanele care sa ofere un maxim de performanta". Vacante? "Am fost o singura data, in 2000, in Grecia. Nu voi pleca nici in acest an, pentru ca am proiecte noi de afaceri, pe care le voi lansa in toamna. Dar la anul sigur o sa merg".

dorin.oancea@zf.ro